"Întins în iarbă" – 15554 rezultate
0.01 secundeMeilisearchcatindatu mihai
Daca ma gandesc la propia-mi viata sunt tentat sa o compar cu trecerea prin anotimpul primaverii si al verii , atunci a fost copilaria si tineretea iar toamna ar fi tot o tinerete dar mai matura,mai plina de miez,de amintiri.Iarna nu stii cand incepe in viata ta pentru ca de fapt tot restul vietii ne pregatim pentru acel drum spre propriul Pol Sud. Mi-am petrecut anii intre masini si masinarii,in miros de sudura,de ulei incins,am trait si inca traiesc alaturi de truditorii fierului,e o arta ciudata pentru ca de fapt orice meserie e o arta si are artistii ei ,din pacate anonimi pentru ca nimeni n-o sa fie extaziat de o roata dintata sau de un strung. Mi-a placut mereu muzica ,de fapt sufletului meu i-a placut sa se inconjoare de muzica si cand ma simt dezamagit si foarte trist ascult piesa "Ocean cloud"cu Marillion.Sper ca pot sa transmit ceva bun din sufletul meu ,din modestia si intelegerea mea pentru ceilalti.
10 poezii, 0 proze
VMVeronica Micle
(22 aprilie 1850 - 6 august 1889) Veronica Micle si Mihai Eminescu se nasc in 1850, si se sting amândoi in acelasi an, 1889. N-au fost casatoriti, dar dragostea lor a fost mare si adânca, dincolo de rautatile unor semeni care i-au dorit despartiti. "Ingerul blond" venise la Iasi, cu mama sa, din Nasaudul ardelean. Tatal primise doua gloante in piept (luptase sub steagul lui Avram Iancu). Fata minunata, Veronica termina excelent gimnaziul, in iunie 1863. La examen, asista rectorul Universitatii din Iasi, ardeleanul Stefan Micle. O cere in casatorie, desi e cu 30 de ani mai in vârsta decât Veronica (ea devine "doamna Micle" la 14 ani). Vor avea doua fete: Valeria si Virginia. Cunoscând-o la Viena (1872), pajul Cupidon a intins arcul si i-a sagetat pe amândoi. Frumoasa, spirituala, cultivata, Veronica e o femeie plina de poezie si mister, romantica si provocatoare. Eminescu lasa Berlinul si vine la Iasi, dorind s-o revada. Patrunde in salonul ei literar, citind poezii de amor scrise...
38 poezii, 0 proze
DADanila Adriana
M-am nascut intr-un oras mic insa farmecul pe care l-am descoperit dincolo de zidurile aparent goale si de raceala resimtita la tot pasul in aer m-au indemnat sa caut alte culmi in a mi defini propria existenta si astfel mi am creat un nou univers.Arta....singura care poate vorbi chiar si atunci cand autorul nu mai e, mi a intins fragila sa mana si asa m am redescoperit pe mine,pe cea din launtrul meu.Ma plimb alene intre oameni stiind ca trupul imi poate fi intemnitat intr-o lume cruda ce doar judeca insa sufletul e liber sa zboare unde vrea!Desenand prin aer folosindu ma de cuvinte am realizat o serie de poezii(modeste,arta cred eu se masoara in sentimente,in ceea ce vrei sa transmiti,forma in care o faci nu este atat de importanta atat timp cat este originala)si cateva articole in proza. Atunci cand nu gasesti in cei de langa tine un sprijin,atunci cand cerul a fost sters cu o radiera si toate culorile vii au disparut,atunci ai nevoie de un prieten.Si daca el nu exista...atunci...
4 poezii, 0 proze
SSSabin Stefanescu
M-am nascut ca unic copil al lumii acesteia si la varsta la care am ajuns sunt inca unic, desi au existat unii care s-au luat dupa mine si chiar au ajuns pana la punctul de cotitura al vietii mele care a fost de fapt, fara sa fiu lipsit d modestie, o dreapta de cotitura, pentru ca s-a intins pe o infinitate d puncte. Asta dacă e să încerc să ma descriu în maniera lui Dali. Altfel, sunt un om normal, atât cât poate fi de normal un om...
17 poezii, 0 proze
LPLorena Popa
M-am hotarat sa scriu despre tine. Draga suflet al meu, iti multumesc pentru ca esti alaturi de mine si imi veghezi trupul. Iti multumesc pentru ca ma inveti sa traiesc chiar si atunci cand inchid ochii. Iti multumesc ca tresari daca ii ating parul si ii simt aroma de liliac. Iti multumesc pentru ca esti etern al meu, numai al meu si ca nimeni si nimic nu ne mai poate desparti de acum inainte, cat timp vom exista amandoi. Iti multumesc pentru ca nu vei muri dupa ce eu nu voi mai fi si iti multumesc din nou, dragul meu suflet, pentru ca m-ai intalnit intr-o seara, eu singura abatuta de soarta si cufundata in lasitate, tu singurul ghem de speranta care mi-a intins iubirea. Ma simt astfel datoare fata de tine sa iti scriu o carte. Fara cuvinte pretioase, fara lumina improvizata a gandurilor, doar pura realitate a ceea ce am trait. Si inca mai traiesc. Am incercat de multe ori sa incep aceasta carte, dar de fiecare data ma opream. Nu aveam curajul de a scrie despre mine si despre tine, nu...
36 poezii, 0 proze
elena muntianu
Sunt nascuta in zodia fecioarei...o fire pragmatica si totusi...visez. E printre puținele lucruri in care percep a ma regasi. În rest, traiesc din vise si sperante, lupt pentru zambete si lacrimi, cant din orice si fac din noapte birou de studio intens in ale poeziei, tot din principiu. Ceea ce sper a fi doar o premiză a evoluției o reprezinta insa departarea ,dorul de casa, de studiu, de prieteni. Dorul de tot ce imi da glas, putere si curaj. M-am jucat cu literele, dar fiind prea strambe m-am oprit, spre a evalua ce nu e asemeni asteptarilor mele, ce nu regasesc in jurnalul unei studente la Stiinte ale comunicarii, si ce ar trebui sa intrevad. Acum continui sa mă joc cu viața mea și a altora in sensul in care nu am mai facut-o pana acum. Sunt curioasă, nerăbdătoare si alteori contradictorie; e greu sa aflu ce vreau cand muzica unei nonsalante incerte in tiuie-n urechi; e greu sa tin pensula in mana cu care candva pictam curbe purpurii. Stii, parca nici arta nu e aceeasi, nici gandul...
1 poezii, 0 proze
NANicolae Avram
Licențiat în drept Cântece de sinucigaș ( cartea I ) - Mesagerul 2000 Litanii pentru diavol - Ideea Europeană 2006 Cântece de sinucigaș ( cartea a doua ) – Vinea 2008 Îngrijitorul ediției „Iată cina. Iată taina” – poeme de Aurel Onișor – Eikon 2007 (avrampoems@yahoo.com) „Avem de face cu un poet adevărat, Nicolae Avram, din Beclean, Bistrița – Năsăud, un poet al cărui „cinism” liric, de mare forță frizează tragismul existențial, altminteri decât în „joaca de tragicul” întâlnită din abundență la mulți postmoderniști de profesie” Constantin STÃNESCU în „Adevărul literar și artistic” „Nicolae Avram nu e, cu certitudine, un ludic postmodernist și se află la polul opus modelului „optzecist” ; el scrie o poezie intens tragică ( și în descendența marilor poeți tragici ), pe care aș numi-o post-agonală. Vechile teme moderniste ale răului universal și ale sinuciderii, uzitate până la demonetizare, capătă a proaspăt – întunecată splendoare în poezia lui Nicolae Avram. ( …) Nicolae Avram...
17 poezii, 0 proze
VBViorica Bota
cand simti ca ceva clocoteste in tine, irumpe ca lava unui vulcan si nu mai poti suporta dogoarea nu te poti salva decat lasand sa iasa la lumina ceea ce s-a infiripat in adancuri. Asta nu inseamna neaparat o fericita eliberare deoarece poti auzi critici aspre, dar e totusi o victorie ca ti-ai invins teama de a ramane singur cu arista mistuitoare a creatiei! Viorica
4 poezii, 0 proze
MVMinerva Vieriu
Un copil ciudat Un adolescent schimbat Cu un viitor în față Mult necaz și multă ceață Ce viața-și poate schimba Pe simplu' ritm de samba! Ai invins ? Continua! Ai pierdut ? Continua! Cunoaste-te pe tine insuti!
19 poezii, 0 proze
TMTraian Mihai
Traian Mihai (1880-1912) Poetul Traian Mihai s-a născut în comuna Geoagiu în anul 1880, tatăl său a fost pensionar militar,iar mama sa originală din comuna Balșa, din familia Damian. Studiile le-a făcut la Liceul săsesc din Sibiu, apoi la Paris, Strasburg, unde și-a luat doctoratul în științe economice. În anul 1897 a publicat un volum de poezii, „Adieri”, tipărit la Orăștie în tipografia Minerva, institutul tipografic, societate pe actiuni. S-a stabilit pentru un timp la București unde a lucrat la Banca Națională a României. Aici a scris un tratat în două volume intitulat „Politica monetara a României-1906-1907” lucrarea considerată ca o operă științifică economică de valoare. A scris și câteva cărți în limba germană și alte lucrări cu caracter economico-financiar. Prin anii 1900-1901 a colaborat intens cu ziarul Activitatatea din Orăștie sub conducerea lui Aurel Munteanu. A decedat în anul 1912 la Sibiu și a fost înhumat la Orăștie unde se afla părinții lui. Năzuințele lui literare,...
2 poezii, 0 proze
Întins în iarbă
de Nincu Mircea
Peste pământul umbrei pomilor înfloriți Și sub coroana sâmburilor Din interiorul fructelor M-am așezat Așteptând să-mi încolțească în inimă Căderea prin care mă voi întoarce În umbra din lujer...
devreme în septembrie
de Anca Zubascu
începuturi se găsesc nu doar în primăvară în floarea albă sau în mărul crud niciodată nu există momente nepotrivite pentru a greși niciodată nu există greșeli atât de mari încât să nu te poți...
In numele tacerii
de Rugescu Ioana Adina
În locul în care cad nopțile fără sens, triști ochii mei cerșesc o felie de cer. O felie de cer de care să-mi sprijin sufletul; cu întristări și bucurii, cu ploi și cu vânt... În locul în care cad...
***
de Sorin Toma BOC
întins în iarba - sprijinit pe o creanga universul tot
Departe
de IOANA COMAN
Stau întins în iarbă și privesc ploaia cum cade către mine, adulmec pădurea care e foarte aproape... Pământul se înmoaie ca un așternut primitor, și mă ademenește un somn greu de oboseală, în care...
Despre fluturi
de Andrei Badea
Stăteam întins în iarbă cu ochii închiși, urmărind șirul colorat de gânduri fugare și ascultând cum bat din aripi fluturii. O formă nediluată de serenitate. Uneori, mai spărgeam crisalida liniștii și...
Pamântul
de Lucian Blaga
Pe spate ne-am întins în iarbă: tu și eu. Văzduh topit ca ceara-n arșița de soare curgea de-a lungul peste miriști ca un râu. Tăcere apăsătoare stapânea pamântul și-o întrebare mi-a căzut în suflet...
Pământul
de Lucian Blaga
Pe spate ne-am întins în iarbă: tu și eu. Văzduh topit ca ceara-n arșița de soare curgea de-a lungul peste miriști ca un râu. Tăcere apăsătoare stăpânea pământul și-o întrebare mi-a căzut în suflet...
Pământul
de Lucian Blaga
Pe spate ne-am întins în iarbă: tu și eu. Văzduh topit ca ceara-n arșița de soare curgea de-a lungul peste miriști ca un râu. Tăcere apăsătoare stăpânea pământul și-o întrebare mi-a căzut în suflet...
Pământul
de Lucian Blaga
Pe spate ne-am întins în iarbă: tu și eu. Văzduh topit ca ceara-n arșița de soare curgea de-a lungul peste miriști ca un râu. Tăcere apăsătoare stapânea pamântul și-o întrebare mi-a căzut în suflet...