"Îngemănare târzie" – 1613 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
BMBuda Sorina Maria
Am fost copil, am reușit inconștient să ajung adolescentă, iar acum mă aflu la granița cu tinerețea, pe care o chem, o refuz... Realizările mele sunt: iubirea pentru oameni, natură, artă, timp, incert, complicat; fericirea pe care le-o aduc celor de lângă mine (în special, părinților), aproape 12 ani de școală și cam atât. Scriu versuri, le șterg, le recuperez, le învârt și îmi adăpostesc acolo tot ce simt eu că trebuie să păstrez ca amintire pentru vremuri de amnezie. Știu că nu am destulă îndemânare și apreciez remarcile critice. De asemenea, știu că nu voi fi niciodată un poet, deși mi-ar plăcea.
6 poezii, 0 proze
CCCamelia C.Petre
Lumina din prima zi a tumultului în care m-a aruncat Dumnezeu m-a orbit dar m-a si fermecat. M-am ridicat și am făcut primii pași prin raiul Pământului, bucurându-mă de fiecare picătură de suflet pe care am întâlnit-o, lăsându-mă escaladată de îngemănările imensităților și ale instantaneelor. Mi-am ridicat privirea iar norii m-au înfășurat în nori. Apoi, strânsă până la durere, am ajuns din nou pe Pământ. Dar acolo nu mai era rai... Și atunci scriu. Scriind, mulțumesc. Mulțumind, cresc. Crescând, iubesc.
15 poezii, 0 proze
PAPetru Anghel
Întors de ani buni în locurile pe care, de drept, de suflet și de dor nu le-a părăsit niciodată, poetul Petru Anghel, născut la 4 aprilie 1931 în comuna Ciugud, județul Alba, se află într-o postură ușor inedită, în fața unui bilanț de moment, dictat mai mult de cifra rotundă a anilor împliniți, decât de elanul creator, nestins încă, neostenit în cuvântul scris, cu aceeași sfială în glas și în mers pe care i-am admirat-o întotdeauna. „Sunt poetul neștiut al unui sat,/sunt chiar satul neștiutului poet/unu-n celălalt adânc, îngemănat/cum de sunet clopotul, încet, încet,/se topește într-un imn nemaiîncîntat.” Poezia alunecă în timp înapoi, la chipul neșters al părinților, creionați cu nostalgie și naturalețe în curgerea timpului, simplu și duios, ca într-o icoană de suflet la care te închini cu drag: „Acasă, cu muma și tata, mereu să mă nasc în April,/ când cerul grădinii e gata/ de păsări cu limpede tril.” Liceul teoretic „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, urmat între anii 1942-1950, a...
1 poezii, 0 proze
Îngemănare târzie
de Bogdan Mujescu
Pășeam, fără să vreau să știu, Pe neumblate, noi poteci Pe care doar când suferi treci Și mă-ntrebam dacă sunt viu… Pășeam alene, fără rost Pe pietre care mă ardeau Și plăci tectonice-mi păreau Când...
Jurnalul unui destin
de Monica Elena Stan
Scria cuprinsă de o liniște profundă. Cu o sete nebună; cu fiecare rând, cu fiecare pagină era mai fericită. Pierduse complet noțiunea timpului. Când se opri din scris – să bea o gură de apă –...
Totul e drum.
de radun gabor
Vine un timp când totul amuțește în jurul tău lăsând să-ți cadă printre degete timpul o comprimare într-un glob de senzații îngrămădite într-un spațiu atât de mic încât simțurile amorțesc ușor. Ador...
Rapsodia bucureșteană
de Vlad Comarnicul
cuiul - ni se atrage atenția - se pasează întotdeauna în sensul acelor de ceasornic, urmărește îndeaproape timpul doar eu, mirat de claritatea serii, rămân în urmă; toate direcțiile îmi sunt străine...
Povestea Călinei
de Dan Mitrut
- De multe ori m-am întrebat dacă nu cumva potecile care-i poartă pe drumeți spre zările ascuțite, sus, sunt scrise de poveștile atâtor pași. Cu fiecare urcuș și coborâș, călătorul adaugă la povestea...
note de lectură - Tel Aviv
de bianca marcovici
Puțin blond cu mult farmec Poeme alese, editura Hasefer, București Bianca Marcovici este o poetă prolifică, arhicunoscută și mult prețuită, ce nu mai necesită prezentare. Autoare a peste 20 de...
(Seara aceea - rememorată de fiecare dată cu încrâncenare)
de Adela Setti
Seara aceea - rememorată de fiecare dată cu încrâncenare. Întorc fiecare detaliu pe față, pe dos, ca și când aș croșeta din ochiuri mari timpul. Caroseria șifonată. Trunchiul cu o bucată de coajă...
Dacă se face verde...
de Stefania Klein
Râse sonor, isteric amintirii puștiului slăbănog privind plin de speranță la semafoarele roșii cu inima bătându-i tare de emoție: «dacă se face verde până ajung la 0, mama o să vină înapoi»....
ritualuri
de Daniela Luminita Teleoaca
1) poveste-cadru anotimpurile se amestecau iarna aluneca în primăvară dar nu se îndura să plece: nu venise încă februarie fulgi anemici de zăpadă aproape topită se împrăștiau nehotărâți pe gene mai...
Câmpia
de Silviu Somesanu
N-am simbolurile care să-mi amintească de lungile tăceri ale câmpiei, de tainele ei povestite cu atâta har de un bătrân meșter într-ale vorbelor plăcute auzului și sufletului, ori despre caii de...
Acele Ipostaze
de Vâță - Diénes Andrea
A fost odata. A fost de parca n-ar fi fost niciodata fiindca lumina s-a aratat in culori de vis din padurea-oras in carne trezita. M-am trezit dimineata - intarziere teribila si eu abia am sa apuc sa...
Episoade de viață (capitolul 2)
de Eduard Burlacu
C ...Cenușiu care tinde spre negru, sau negru care tinde spre cenușiu? Întotdeauna m-a preocupat intensitatea cu care mă aplec, de obicei, asupra unor probleme absolut lipsite de importanță, asupra...
Trup de humă
de Getty Voinea
Ți-au crescut ramuri și curgi de parcă ai fi gustat din eternitate pleoapele oarbe nu mai disting orgolii căzute, hrăne(Ș)sti întunericul ascuțind săbii pentru un bol efemer îți spuneam c-ai să uiți,...
Într-un târziu
de Silviu Somesanu
Fiecare zi este o filă scrisă-n amintire, nimeni n-o poate citi pe fețe rămâne presată ca într-o carte ascunsă undeva-n subsolul conștiinței care nu doarme până la moarte. Întunericul și lumina...
Hypnos Și Thanatos sau îngemănarea vieții cu moartea în poetica eminesciană
de Emil Iliescu
Hypnos și Thanatos sau îngemănarea vieții cu moartea în poetica eminesciană „Se bate miezul nopții în clopotul de-aramă, Și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi ieie vamă. Pe căi bătute-adesea vrea...
zile si nopti ,
de Pantea Amalia Simona
Cu brațele îngemănate de culoare , Cu buzele de roua dimineților din mai , Ne strângem tâmplele tot mai aproape , Și ne unim într-un sărut fără de grai , Tu ai văpaia ce se naște , Eu am o flacără de...
Sărutul
de Ștefănescu Romeo-Nicolae
În amurg se închide ora zilei târzii, îmbrățișați sub cupola lunii... am rămas tăcuți fierbinți și clipa când sărutul nostru a atins tot cerul nopții... s-au aprins stelele ce le-am atins... cu...