Sărutul

Poezie de dragoste

1 min lectură·6 iunie 2009

Mediu

În amurg se închide ora zilei târzii,

îmbrățișați sub cupola lunii...

am rămas tăcuți fierbinți

și clipa când sărutul nostru

a atins tot cerul nopții...

s-au aprins stelele ce le-am atins...

cu sărutul nostru ca un vis...

petalele buzelor noastre îngemănate

topesc picături de dragoste peste noi doi

și clipele se sting curgând

Se văd și zorii...

vin alergând... în săgeți aurii,

lumina străpunge și deșteaptă... un ultim sărut

ce ne-a lăsat îmbrățișați

în spirit,

în suflet,

în trup,

cu același gând parfumat... diseminat și alb

ce a rămas pe buzele aurii violacee,

ce n-au stat... vreo clipă din noapte

din dansul lor plăcut.

A fugit și ultimul sărut...

când soarele a apărut,

pe cerul zilei...

mare și tăcut.

06.06.2009 ASiIiVro

013.329

Ștefănescu Romeo-Nicolae. “Sărutul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefanescu-romeo-nicolae-0029548/poezie/13890723/sarutul

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

și â, nu ă, și spațiu după virgulă, și numai două texte, cel mult, pe zi