"Înconjurat de Nestemate" – 4670 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
FQFrancisco de Quevedo
Francisco Gómez de Quevedo y Santibáñez Villegas (Francisco de Quevedo) (n. 14 septembrie 1580, Madrid - d. 8 septembrie 1645, Villanueva de los Infantes, Ciudad Real) a fost un scriitor aparținând „Secolului de aur” al literaturii spaniole. Născut într-o familie aparținând micii nobilimi (originare din Cantabria), copilăria lui Quevedo s-a petrecut la Curte, înconjurat de nobili și alte persoane importante, deoarece părinții săi dețineau funcții importante în palat. Tatăl său, Francisco Gómez de Quevedo, era secretarul prințesei Maria, soția lui Maximilian de Germania, în timp ce mama sa, María de Santibáñez, era servitoarea de încredere a reginei. Quevedo, deși supradotat, avea mai multe defecte fizice care aveau să-i influențeze viața și opera : avea picioarele strâmbe și mergea șchiop, era supraponderal și cu grave probleme de vedere. Rămas orfan la șase ani, s-a refugiat în cărți la Colegiul Imperial al Companiei lui Iisus din Madrid. În 1596 se înscrie la Universitatea...
2 poezii, 0 proze
Ccemeteryum
Cuvintele sunt de prisos aici, sunt doar o prelungire a eternei depresii a unui suflet pierdut in aceasta realitate moarta si fara mila. Sunt doar un tanar de 19 ani satul de tot si de toti, inconjurat de prosti si de inculti, fortat sa-i suport zi de zi pana la refuz si pana la o eventuala migrena care ma acompaniaza trista in intunericul noptii. Imi place sa-mi exteriorizez sentimentele prin poezie, careia incerc sa-i ofer o tenta cat mai intunecata, cat mai trista si cat mai neagra! Binenteles, imi place muzica rock, sunt fan In Flames si imi place sa scriu poezii ascultand Cradle of Filth si Dimmu Borgir dar nu numai.
1 poezii, 0 proze
DSDragos Serban
Pe 16 dec 1978 apare pe lume dornic de a cunoaste imprejurimile Dragos Serban, intr-o casa veche de la marginea Bucurestilor. A crescut inconjurat de birturi de mahala si de muzica lautareasca. La inceput nu le baga in seama. Dupa care a inceput sa le urasca. Dupa si mai mult timp, o data cu schimbarile interioare a descoperit in oamenii aceia simpli din mahalale, care zac pe scaune tocite din lemn cu tigari proaste in coltul gurii si o jumate in fata, toata filozofia populara romaneasca. Si a inceput sa-i iubeasca. Pentru ca i-a inteles. Pe ei, si pe ceea ce se ascunde in spatele unui palton rupt in coate.
70 poezii, 0 proze
Eugen Onoscenco
Nascut in Chisinau....la 29 Mai.. De mic eram inconjurat de Proza..Schite...Literatura. La un moment dat cind m-am trezit din acel vis frumos deja eram un baiat prea mare pentru poezii !! Insa unii oameni..mai bine zis prietenii m-au incurajat in general imi duc viata foarte activ sunt pasionat de box..inot..schite,,drama,,POEZII Ma straduiesc sa imi duc viata la maxim...fara piedici
1 poezii, 0 proze
Fundu Adriana
Nascuta pe 14 iulie 1987 in Marginea, un sat inconjurat de istorie si spiritualitate.Scoala generala-urmata in localitate, liceul-Colegiul National "Eudoxiu Hurmuzachi"-profil "Stiinte ale naturii" in care a obtinut diplome in domeniul chimiei, matematicii si in alte domenii.Momentan urmeaza cursurile Facultatii de Farmacie din Iasi.Adiacent facultatii participa la diferite conferinte de gen obtinand premii; festival de muzica franceza-premiu special.
10 poezii, 0 proze
Cristian Tanasescu
Sunt un roman canadian si locuiesc la Montreal, un oras multietnic cu ierni lungi si enervante, un megalopolis in plina vibratie inconjurat de minunate parcuri, totul dominat de un munte numit Mount Royal, de la care-si si trage numele de Montreal. M-am nascut intr-un sfarsit de octombrie in anul 1966 atunci cand toamna plangea cu frunze galbene peste parcurile din orasul Ploiesti, oras unde am trait pana la varsta de 34 de ani cand am parasit definitiv Romania. Ca roman cred ca Eminescu este cel mai mare poet al lumii iar Bacovia imi este cel mai drag prieten. Pana in decembrie 2004 nu am scris niciodata un rand macar, am inceput s-o fac insa pentru ca scriindu-mi gandurile in limba romana ma pot apropia mai mult de Romania, tara pe care o iubesc foarte mult si pe care o voi purta mereu in inima mea.
21 poezii, 0 proze
SAsiminiciuc andrei
Ma trezesc...deschid lent ochii....la dracu...inca sunt aici, prins in aceasta lume. Inca o zi intr-o lume de c***t inconjurat de oameni de c***t. Nu stiu pentru moment de ce ma mai deranjez sa ma ridic...oricum o sa ma intorc in pat in curand, oricum o sa vizes la dulcea inconstienta si la asternutul moale si calduros, toata ziua. E lumina, nu vreau sa fie lumina. Ma deranjeaza lumina. Trag jaluzele dar e in continuare la fel de alb in camera ...la naiba. Ar trebui sa mananc? neee.....ar trebui sa fac ceva? Da, trebuie sa merg la scoala dar Fuck school.....nu am chef de asta....nu am chef de nimica...cel putin nu acum....timpul trece.....telefonul incepe sa sune. Il ignor...poate inceteaza. Dupa 30 de secunde chiar inceteaza...Bine sper sa nu mai fiu deranjat azi...vreau sa vina noaptea si sa fie intuneric iar....
3 poezii, 0 proze
Lidia Dondesi
Născută în Drobeta Turnu Severin, 24.09.1956, din familie de funcționari, mama având aplicare spre litere fiind provenită din familie de învățători. Copilăria mi-a fost însuflețită de zilele petrecute la bunici, multe drumuri am străbătut cu bunica la școala din satul Cătune, localitate așezată pe malul Motrului de unde am învățat primii pași spre frumosul vieții. Dar dragostea pentru frumos a venit și din partea bunicilor paterni, locuitori ai satului Bala de Sus (Mehedinți). Bunica avea un deosebit simț al culorii ce-l transpunea în scoarțele țesute în zilele lungi de iarnă, constatare făcută și de pictorul Dumitru Gheață Colibași, care nu de puține ori a colindat zona imortalizând-o în tablourile sale. Iată, că și pentru „Jocul de cuvinte”, ceea ce m-a înconjurat a fost o sursă de inspirație. Școala primară am absolvit-o la Liceul Decebal, apoi gimnaziul și Liceul de arte plastice Șt. Paulian din localitate. De-a lungul anilor am lucrat ca profesor, decorator, în prezent desenator...
15 poezii, 0 proze
CMcoca maria madalina
Ma ghidez in viata asta plina de rautati,intrigi,barfe...dupa un singur lucru...claritatea cuvintelor de neinteles dar,care,fara nicio indoiala,inseamna multe. Locuiesc la tara,asta ma ajuta sa ma destind purtata de vant,murmurul apei cristaline de munte,si de dorinte ascunse...viata insasi este o dorinta...dar care se indeplineste in etape.Ele vin singure,cu putin noroc,sau mai greu,in functie de puterea fiecaruia dintre noi. Incerc sa ma las purtata prin castele,prin epoca demult apusa a cavalerilor si printeselor medievale...sunt mai multi...cei care ma apreciaza,cu adevarat ma considera o printesa,si-mi dedica versuri,prin vant si privind la stele...inconjurata de suflete calde,iubitoare de natura,sensibile,atrase de muzicalitatea vietii... Sunt un amalgam de dorinte,sunt ceea ce pot sa fiu,imi doresc sa nu ma schimb,vreau sa simt viata...Viata trebuie traita,insa ca sa faci asta trebuie sa o simti in adancuri...e inima ta. Eu sunt inima mea,sunt prietena mea...sunt viata!
6 poezii, 0 proze
JLJemna Ramona Laura
Luni Sunt singura in camera. De fapt, sunt iar singura...in viata. Pentru a cata oara? Ce rost are sa mai fac fac socoteala? Important acum e prezentul. Scaunele " tac ", nu scartaie nici unul. Cand spui "sunt doar cu mine", in interiorul tau doresti sa fi pronuntat acest cuvant pentru ultima oara. Vrei ca semnificatia, incarcatura lui s-o uiti cat mai repede. Si vin ploi...si sterg o parte din cenusiu. Iar apoi...dupa ploaie rasare soarele si purifica atmosfera. Da...dizolva semnificatia tristetii. Mi-am scos un sandwich si mananc. Ma cauta cineva...dar nu pot sa raspund. De ce? Pentru ca azi doresc sa stau de vorba doar cu "tine", cu trecutul pe care vreau sa-l uit. Pe care faptele-l pastreaza, dar pe care l-am ascuns in mine. Si care m-a facut sa ma simt uneori atat de singura, singura...chiar cand eram inconjurata de atatia prieteni. Trecutul..."taci", as vrea sa-i raspund iritata eului meu! Si totusi el are dreptate. Ar fi fost bun de geolog. Sapaturile lui duc totdeauna la...
2 poezii, 0 proze
Înconjurat de Nestemate
de Eugeniu Sevcenco
Plutește parcă nemișcată, tăcerea aspră-n jurul meu, Lovește, apasă, curmă, râde... respir... respir cu greu. N-aud nimic ce tot vorbesc, ce râd și ce discută, Dar tot ce spun: lovește dur, nemotivat...
Adoris și Kromia (14)
de Viorel Darie
Adoris și Kromia (14) Când solii Persiei au intrat în sala maiestuoasă a tronului, regele Agatos ședea demn în jilțul său înalt, înconjurat cu mare pompă de sfetnicii săi. În urma solilor nu au avut...
Vedenia ta
de Felix Onofrei
vedenia ta este aici in triunghiuri abdominale unde locuieste ca leac de neuitare si marire spiritul tau colinda spre Poarta de sarutare fata ta cu par inconjurata da semnale peste timpurile ce trec...
lene
de Ștefan Petrea
liniști umpleau cerul decupat de fereastră chenarul avea la mijloc un orizont îngust iar dedesubt o mică mare de flori unduiau li se vedea mai mult corola linsă de vînt de unde stăteam din pat sunt...
Adoris și Kromia (13)
de Viorel Darie
Adoris și Kromia (13) Somptuoasele coroane ale cedrilor fremătau deasupra înaltelor ziduri crenelate ale cetații, străjuind o lume de basm ce răsărea ca un miraj acolo, la întâlnirea continentului cu...
cutitul meu obosit
de liviu dascalu
Getei Adam 1 in poemele mele vechi visam mereu ca nu mai ajung acasa si ca nici nu as mai ajunge ca in vise lucrurile se petreceau intocmai si vecinii se mirau cand le povesteam spuneam, intr-o...
Mica zână
de Petru Dincă
Trăiau odată un rege și o regină. Ei aveau un castel frumos pe vârful unui deal, plin cu tot felul de lucruri de preț, câmpuri aurii de grâu și o pădure de stejari bătrâni. Iar în regatul lor,...
Visul
de Logofatu Ionut Carol
Visul Inefabile ființe ce visează-n absolut Nasc dorințe plămădite cu un aer de trecut. Ce tumult și vâlvătaie au ieșit din pieptul lor Tineri goi cu vise goale ce caută haine noi. Huiduieli și...
pe culmile singurătății
de Macovei Costel
de n-ar fi munții cu înaltul lor, creastă născând din abis tu ai fi singurătate, soră bună a morții, ne-ai fost dată să ne obișnuim privind măreața poartă tu ești marea eu sunt visul căutând spre...
Acolo, sus,
de Pantea Amalia Simona
Știi, Morile de vânt... Au fost sădite din durerea vântului, Au pus stăpânire peste sufletul lui Și acum zac înfipte în inma lui, Îl macină cu vuiete fierbinți Zi și noapte strigătul lui de durere...