Poezie
Visul
1 min lectură·
Mediu
Visul
Inefabile ființe ce visează-n absolut
Nasc dorințe plămădite cu un aer de trecut.
Ce tumult și vâlvătaie au ieșit din pieptul lor
Tineri goi cu vise goale ce caută haine noi.
Huiduieli și răscoliri, ei se zbat înfiorator
Strigă, urlă fară oprire spre un zid neascultator.
Unul râde, altul plânge, însă toți se simt în glas
Merg voios în inocență repetând același pas.
Drumul este pietruit de restriște și neșansă
Mutre dulci, copilărești se aruncă în revanșă.
Rezistențe alarmante se petrec prin fața lor
Nepotisme, vechi cunoașteri toate sunt strigate-n cor.
Domni în haine nestemate protejați de falnici brazi
Stau cuminți în nesimțire rupți de cei ce i-au-mbrăcat
Insă lemnul se încinge, fumul îi prinde înconjur
Haine rupte încep să apară printre cei ce au tacut.
Lupte dure se întâmplă, tragedia e în mișcare
Gloanțe vii brăzdează cerul înnegrit de sângerare.
Dar ei merg în inocență repetând același pas
Nu e gata tragedia … tineri tot au mai ramas.
00861
0