Căutare

Pensionar,fost gazetar în presa central.M-am născut la Iasi,unde mi-am petrecut copilăria și adolescența. Din 1953 am devenit bucureștean, dar sufletul meu a rămas dăruit pentru totdeuna orașului natal ,,dulcele târg al Ieșilor". În anul 20o9 ,Casa Editorială ODEON mi-a tipărit volumul de versuri Toamnă târzie,într-un tiraj de 200 exemplare -cheltuielile fiind suportate de subsemnatul. Debutul a fost în anul 2009 în revista ACASA- periodic cultural trimestrial-Editor - Fundația ,,Satul românesc". unde au văzut lumina tiparului un numar de 9 poezii semnate Mihai Cocor. A fost dorința redacției de a semna cu pseudonim. Menționez că volumul Toamnă târzie , care cuprinde și aceste poezii, este semnat cu numele meu real Mihai Cocoi.Doresc ca pe masa dstră de lucru să ajungă câteva din modestele mele încercări.Fiind începător, după cum se vede și în lumea Netului.

1 poezii, 0 proze

Adela Vasiloi

Născută în satul Climăuți, județul Soroca. Studii: Universitatea de Stat din Chișinău, facultatea de matematică și cibernetică, doctorantura. Profesia: inginer-informatician. Căsătorită, doi copii. Pasiuni: literatura, grafica virtuală. Compun poezii de la vîrsta de 10 ani. Prima publicație - octombrie 1989, în săptămînalul Uniunii Scriitorilor din Moldova "Literatura și arta". În 1999 - laureat al săptămînalului "Literatura și arta" pentru un ciclu de eseuri (rubrica "Cutia Pandorei"). 6 publicații_ lin 1995 pînă în 2004 - "Sete de viață" (coroană de conete, 1995), "Teribilul dar" (poezie și eseuri, 1999), "Licuricii" (poeyii pentru copii, 2001), "Șah impostorului", 2003), "Simetria este armonia lumii" (proză didactică pentru copii, 2004), "Dunguța" (proză pentru copii, 2005).

24 poezii, 0 proze

Mihai Nebeleac

romancier ucrainean născut în Rona de Sus la 17 ianuarie 1949, decedat la 18 februarie 2003 Poetul și prozatorul Myhailo Nebeleac s-a născut la 17 ianuarie 1949 în comuna Rona de Sus, județul Maramureș, într-o famile de țărani. «M-am născut între munții albaștri/ din aleanul cântecului de oier,/ pe unde timpul șerpuie într-una, doar în răsuflări de primăvară/ apropiindu-se cu sete/ de cofa cu apă rece/ pe unde ierburile zboară/ tot printre șiruri de cocori…», va scrie într-una din poeziile sale, despre locul său de naștere, care a devenit pentru Myhailo Nebeleac alfa și omega a scurtei și neliniștitei sale vieți – «Aici este liniștea nașterii mele,/ aici este soarele plopilor mei,/ aici începe urcușul/ drumului meu către stele!..» Drumul către stele al poetului, ajuns el însuși o «stea» a literaturii ucrainene din România s-a dovedit a fi nedrept de scurt și deseori un «urcuș» greu. După terminarea școlii elementare din satul natal, unde-l avea profesor de limbă și literatură...

0 poezii, 0 proze

viorica iliescu

Nascuta in 1972, intr-o luna in care natura crea o explozie de verdeata...fiind, un copil iubit de parinti si cu o dorinta enorma de a intelege dintr-o data esnta vietii si si a universului... am terminat liceul si, iubind frumusetea , am incercat sa ma dedic ei.Desenam ,scriam raslet cate o poezie... il iubeam pe Tonita si pe Eminescu...as fi vrut sa pot face o parte infima ,din cat au facut ei...dar , nu am hranit aceasta sete de frumos expusa in nici una din cele doua variante.In timp, dragostea ,m-a facut sa scot la iveala ramasite de ganduri, si inspirata adusade etapa vietii in care ma aflam, uneori ma ajutau sa astern pe harie ...versuri.

3 poezii, 0 proze

ȘI

Ștefan Octavian Iosif

Urmează studiile liceale la Brașov și Sibiu. Își stabilește reputația de poet în epocă prin volumele: Patriarhale (1901), Romanțe din Heine (1901), Poezii (1902), Din zile mari (1905), Credințe (1905). Din inițiativa lui Emil Gârleanu, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din București s-au întrunit într-o primă consfătuire de lucru în ziua de 13 martie 1908, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societăți a Scriitorilor Români. Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel se cunoscuseră la Paris, în 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totuși câteva trăsături care îi uneau: amândoi erau poeți, nutrind o mare sete de instruire și afirmare literară, și amândoi erau - structural vorbind - niște visători și niște romantici. Deși psihologic se deosebeau, în plan mai larg se întâlneau și se \"completau\" în chip fericit: pe când interiorizatul Șt. O. Iosif se simțea atras de exuberantul Anghel, acesta din urmă afla în...

0 poezii, 0 proze

ȘI

Ștefan Octavian Iosif

Ștefan Octavian Iosif (11 septembrie 1875, Brașov - 22 iunie 1913, București) a fost un poet și traducător român, membru fondator al Societății Scriitorilor Români. Urmează studiile liceale la Brașov și Sibiu. Își stabilește reputația de poet în epocă prin volumele: Patriarhale (1901), Romanțe din Heine (1901), Poezii (1902), Din zile mari (1905), Credințe (1905). Din inițiativa lui Emil Gârleanu, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din București s-au întrunit într-o primă consfătuire de lucru în ziua de 13 martie 1908, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societăți a Scriitorilor Români. Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel se cunoscuseră la Paris, în 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totuși câteva trăsături care îi uneau: amândoi erau poeți, nutrind o mare sete de instruire și afirmare literară, și amândoi erau - structural vorbind - niște visători și niște romantici. Deși psihologic se deosebeau, în plan...

77 poezii, 0 proze

Eduard Anton Hazu

Am făcut multe năstrușnicii la viața mea și multe ar părea interesante pentru unii temerari în explorarea vieții din trecutul apropiat, parcă mai plină de sevă, mai ales că lumea de azi are mai puțină substanță, mai puțină adâncime. Totuși, cel mai important lucru din viața mea mi s-a părut "ÎNTOARCEREA LA CREDINȚÃ", ca fiind cea mai motivată formă de existență. Din acel moment am început să înțeleg lumea, locul meu, raportarea la divinitate. A mai fost de ajuns un imbold lumesc, o încurajare și ... am început să scriu. Mai sunt încă oameni minunați și mi-am propus să scriu despre ei așa cum i-am perceput eu. Intotdeauna m-au impresionat oamenii speciali, oamenii daruiți și dăruiutori. Simt că sufletul meu vibrează pe fregvența oamenilor desăvârșiți, ceea ce mă face să cred cu adevărat că în adîncul conștiinței noastre există implantat, de la "Facere", cipul acelui om desăvârșit care a existat candva în Gradina Edenului - Adam. Trebuie să înmulțești darul Domnului în toate. Dacă ști...

2 poezii, 0 proze

Moarcăș Monica

Din tăcere, m-am născut (în 1988, Brașov), iar acum cuvântul îmi este prietenul cel mai drag, scut, dușman și mângâiere. 2002-2006: Colegiul Național ”Dr. Ioan Meșotă” Brașov 2006-prezent (adică 2012): Facultatea de Medicină Brașov viitor: ”Be the change you want to see in the world” (Gandhi)

76 poezii, 0 proze

Ion Heliade Rădulescu

Ion Heliade-Rădulescu - (n. 6 ianuarie 1802, Târgoviște - d. 27 aprilie 1872, București) a fost un scriitor, filolog și om politic român, membru fondator al Academiei Române și primul său președinte, considerat cel mai important ctitor din cultura română prepașoptistă. După obiceiul și în spiritul vremii, Ion Heliade Rădulescu învață limba greacă , înainte de a învăța să citească românește, din istoria pentru începutul românilor în Dachia a lui Petru Maior (asemeni lui C. Negruzzi, în Moldova). În 1818, el devine elevul lui Gh. Lazăr, căruia îi va urma la conducerea școlii de la "Sf.Sava". Este membru activ al asociaților culturale din epocă: "Societatea Literară" (din 1827), "Societatea Filarmonică" (din 1833), întemeietor al presei din Țara Românească: Curierul Românesc (1829) și Curierul de ambe sexe (1837), tipograf, editor, poet, prozator, critic. În 1846, Heliade propune planul unei "biblioteci universale", menită sa înzestreze cultura noastră cu toate capodoperele literare,...

42 poezii, 0 proze

severin ovidiu

un simplu student la fac. de litere in Galati,care in clipele triste umple cateva randuri de pasiune

4 poezii, 0 proze

În seve de lumină

de Silviu Somesanu

Este o întâmplare păstrată în memorie cum o comoară ascunsă în pământ unde apele scot flăcări din valuri, de noaptea foșnește pe cărări cu semne bătrâne pe urme. Cad meteoriți peste păduri de argint,...

Promisiune

de Iakab Cornelia Claudia

cufundată în apele albastre pentru tămăduire adun alge așteptarea pe mal ți-e grea ai o rană adâncă în piept înfiptă săgeata de aur cu vârful înmuiat în seve de toamnă timpul de-mi va păstra vara de...

Caii soarelui

de Silviu Somesanu

Ei, caii soarelui veneau odată cu lumina în câmpii chemați de anotimpurile calde, să rodească bobul pământului. Ierburi înverzite o să-i hrănească și liberi vor purta semnele-n frunte, nimeni nu va...

Alfabet

de razvan rachieriu

Albatros – acolada [de] aer [în] azimut ac Binele – [în] bloc [o] barca [cu] bani [ca o] buză [în] breloc Crezul – credința [în] cataramanul cu catarge [din] condori căzând [pe] corbi Duel – dramă...