Poezie

Caii soarelui

1 min lectură·2 ianuarie 2015

Mediu

Ei, caii soarelui veneau odată cu lumina

în câmpii chemați de anotimpurile calde,

să rodească bobul pământului.

Ierburi înverzite o să-i hrănească

și liberi vor purta semnele-n frunte,

nimeni nu va veni să-i prindă

ori să-i deoache mirându-se.

Nopți de strălucire ciudate vor fi

și zile călare pe un timp rotitor

ne vor trece pe sub ochi de nicăieri

ca un vas pe mări plutitor.

Căldura din izvor se simte cum urcă,

culoarea amară se îndulcește în seve

de nu mai știu pe unde pășesc dropiile

s-asculte cântecul ciocârliei.

Se împlinesc zodii coapte de liniște

și-n foame n-am să mai cad,

destulă-i pâinea și vinul ca lacrima,

sunt născut într-un ținut fermecat

în care și zmeii vin ca să fure.

După rod au început s-alerge

numai cei puși în capul mesei,

ceilalți se mulțumeau cu puțin.

001.654

Silviu Somesanu. “Caii soarelui.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14062721/caii-soarelui

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.