"În praful de stele tot se plimbă" – 25007 rezultate
0.05 secundeMeilisearchÎn acte esti viu
Volum de versuri – editura Dharana – 2001 - ISBN 973-85007-4-5 821.135.1-1
de Traian Calin Uba
cortina
În spatele cortinei
portret
Portret în ulei de măsline
versuri_antigenitive
volum în pregătire
de Luminita Suse
lumea_inocentei
Călătorie în lumea inocenței
de Anisoara Iordache
Elena Strilciuc
De mică mi-a plăcut să îmi aștern pe foi ascunse, gândurile Și le-am ținut într-un sertar... M-am pierdut apoi în dorul cotidian, până când... Azi am șters praful de pe primul meu jurnal.
2 poezii, 0 proze
GSGheorghe Sfintescu
O frunza de mediocritate cu vine de cuget, Moarta de panza invizibila a trairii, Vie de curent rece de ganduri. Imi vibrez optimist viitorul In bulgari de ploaie transfigurez Pe-al meu negru verde Praful ce imi ineaca ochii... O ruga imbratisanda strang la piept Animata de nerenuntare... O dogoresc si pielea mi-este'puizata De crunta oglindire calorica...
2 poezii, 0 proze
Adraina Serban
Nascuta la Targu Mures, am apucat a inghiti praful din Bucuresti odata cu admiterea la Facultate. Nu l-am dorit sau visat, insa am ajuns a indragi acest oras pe verticala, in continua exuberanta morala si culturala, nereusind nici pana in ziua de azi sa-mi corectez greselile de scriere la tastatura. Cap de cret.
1 poezii, 0 proze
Naan Lea
Nascuta 02.05.1986 - Brasov, Romania. Scriu ocazional, ca si cum as picta. Iubesc muntele care ma ajuta intotdeauna sa-mi refacc fortele si sa-mi intaresc increderea in mine insami si in oameni. " Vino, crengile de brad vor matura praful din sufletul tau, norii iti vor pune iar in miscare mintea amortita si dulcea apa a izvoarelor de munte iti va da putere, dragul meu prieten".
8 poezii, 0 proze
Ioana Nastase
M-am născut în București într-o după-amiază de februarie în care ningea cu niște fulgi incredibili...(semnul norocului?!).Cea mai mare parte a copilăriei mi-am petrecut-o în Blaj, oraș aflat în inima Ardealului, loc unde am devenit Om și am învățat că nimic nu e mai de preț pe lumea asta decât să fii întâmpinat în pragul casei de chipurile zâmbitoare ale celor care te iubesc necondiționat.Mai târziu, întorcându-mă în București, am învățat că e mai greu să rămâi Om, decât să devii.Am urmat cursurile Universității Tehnice de Construcții București, devenind un inginer căruia-i stă mintea numai la scris, deși în prezent îmi profesez meseria.Însă fiecare om e destinat a-și urma chemările, indiferent cât de departe...
7 poezii, 0 proze
Coca Farago (prenume: Ana - Virginia)
Coca Farago (1 august 1913, Craiova - 1 septembrie 1974, București) este o poetă, prozatoare, traducătoare și autoare dramatică. Este fiica scriitoarei Elena Farago și a lui Francisc Farago, funcționar bancar, și primește la naștere numele Ana-Virginia. Farago manifestă o precoce înzestrare literară, astfel că versuri ale poetei de numai 10-11 ani, din care va cita cu simpatie, îl motivau pe Lucian Blaga a glosa pe seama artei „miraculoase" a copiilor într-un articol din „Cuvântul" (1925). Învață într-un institut privat de fete, ulterior frecventând Conservatorul craiovean „Cornetti", unde își susținea examenul final la secția artă dramatică, în pragul celui de-al treilea deceniu. Câțiva ani după absolvire profesează ca actriță la Craiova, în trupa Teatrului Național, și, episodic doar, la Cernăuți. Cu Tantzi Cocea, Lucia Demetrius și Emil Botta evoluează, de asemenea, entuziast, în cadrul companiilor de teatru experimental „Masca" și „Treisprezece și...
0 poezii, 0 proze
TAtodor adrian
Rebut Cu tălpi demonice calc tărâmul surpat intr-o clepsidră Pe mâini, nisip dinspre apus, moment nocturn Mă scutură o stea lățită în galaxii spumoase De-o daltă anonimă, eu răzvrătit în turn. Mă zbat între lățimea clipei prea devreme, prea nepotrivit Închis în sensul lamentabil, în turn, un ger satanic Ferestre dezgolite, să pot privi un interior Și bat ploile dezgustător în turnul falnic. Un trup cristalin se ascunde cu un etaj de-asupra mea Și bate sacadat în pragul tavanului meu Își revendică turnul ce l-am închiriat Și mulțumit mă roagă să mă abat de la traseu. Mă-mpiedic de o stâncă, se cutremură peretele dinspre nord Când ies, un curcubeu m-atinge violent La capăt e comoara, îmi spun, dar n-ajung prea departe De-odată-n jur doar turnuri, doar turnuri de ciment. Se clatină pereții spre care obosesc s-ajung tărziu Și mă târăsc pe cotul stâng, pe dreptul, pe amândouă Se-nchide nisipul spre răsărit cu o oră întărziere, Uitasem, s-a schimbat ora, cu un secol sau cu două.
60 poezii, 0 proze
GGGrișa Gherghei
Grișa Gherghei (n. 30 noiembrie 1936, Galați) este un scriitor român contemporan. A debutat în 1956, în paginile de cultură ale ziarului \"Viața nouă\" din orașul natal Galați. În 1960 devine membru fondator al revistei culturale \"Pagini Dunărene\" și începe să publice versuri în reviste literare centrale, precum \"Luceafărul\", \"Contemporanul\" sau \"Viața studențească\". Debutează în volum în 1968, în \"Colecția Luceafărul\" a Editurii pentru Literatură, cu \"Nici o tangentă la inimă\". În perioada 1995-1996, a fost colaborator al ziarului ZIUA și a editat Ziua Artelor. În 2005 primește premiul \"Opera Omnia\". Volume publicate: * Nici o tangentă la inimă, Editura pentru Literatură, București, 1968 (copertă de Lazăr Agneta) * Înmulțirea cu unu, Editura pentru Literatură, București, 1969 * Armuri, Editura Cartea Românească, București, 1970 (copertă de Aurelu Bulacu) * Pragul de sus, Editura Eminescu, București, 1979 * Urma, Editura Eminescu, București, 1982 * Șirul indian, Editura...
9 poezii, 0 proze
MPMario Paparadzzi
Născut în municipiul Pitești ,dar petrecînd copilăria și adolescența în micuțul oraș Mioveni, orășel care de altfel mi se părea pe atunci atât de lipsit de culoare și plin tentații murdare . Între timp orașul a evoluat destul de frumos și parcă îmi pare rău că am ajuns să-i trec pragul atât de rar. Fiind cel mai mare dintre cei 4 frați, am simțit de mic să fiu mai responsabil, mai grijuliu, mai altfel. Din această cauză, dar și datorită faptului că familia nu avea tocmai o situație financiară bună aveam să fiu mai retras decât ceilalți din rândul meu, pe alocuri simțind un fel de rușine. Privind înapoi sunt mândru de felul în care am putut să mă abțin de ispitele ce băteau la ușă din toate părțile și de relația cu familia. După ce primii opt ani școlari i-am absolvit la școala Racovița, oraș Mioveni, opt ani în care de multe ori am fost lăudat pentru notele obținute, dar și pentru comportamentul de bun gust, anii de liceu au însemnat un regres, deși am fost absolvent al diplomei de...
10 poezii, 0 proze
AMAlexandru Macedonski
ALEXANDRU MACEDONSKI (1854 - 1920) Alexandru M. Macedonski (1854-1920) a fost un poet și prozator; dramaturg; sef de cenaclu literar, publicist român. Născut la București în mahalaua "Precupeții-Noi", la 14 martie 1854, Alexandru Macedonski a fost nepotul lui Dimitrie Macedonski, căpitan de panduri, participant la revolta din 1821 și adept al Eteriei. Tatăl sau, colonelul (devenit apoi general) Al. Dimitrie Macedonski, a avut un rol foarte important în alegerea lui Alexandru Ioan Cuza drept domnitor al celor două provincii românești unite. A devenit Ministru de război al domnitorului Cuza. Mama sa, Maria, era fiica pitarului Dimitrie Părăianu din mica boierime oltenească. Cea mai mare parte a copilăriei Alexandru a petrecut-o în satul natal al tatălui Adâncata-Pometești, pe valea Amaradiei, în județul Dolj. În toamna lui 1862, Alexandru Macedonski, a pășit pragul celei mai vechi (și mai importante, pe atunci) școli primare a Craiovei din epoca sa, școala de la biserica Obedeanu. După...
120 poezii, 0 proze
În praful de stele tot se plimbă
de florin Vasilescu
În noaptea lumii ai plecat tiptíl Să scapi de o minciună în răspăr Și să o pui pe condamnat fitil Să simtă lame ascuțite-n păr. Dar noaptea neagră nu te-a reținut Că erai prea plină de otravă, Iubeai...
Urechiușă
de Pandele Maricica
Urechiușă Cu căpșorul micuț, acoperit de țărâna zorilor, se plimba printre stele: -Unde sunt? Dar nimeni nu-i răspundea. Printre norii pufoși, alerga bucuros spre raze de soare și de stele plin de...
Fiul Omului (fragment)
de Victor Mihalache
Undeva, între lumină și întuneric, între pământ și cer, Iisus este încarcerat și își petrece ultima noapte terestră. Iisus: - Singur... În sfârșit singur. Sau poate e mai bine \"din nou singur\"......
Uitucă
de Cristina Sirion
uitucă, poate că încă prinsă de fusta mamei plimbând o colivie cu ceva cântător înăuntru uitucă îmi era milă de animalul galben păcălit de iubire uitucă, mă sprijin cum de fiecare pom se sprijină...
Aragena - Locul Îndepărat ( Capitolul 4 )
de Băbăruși Cristian
Trecură două zile de la acea nefericită întâmplare cu video-mesajul acela suspect. Nu se întâmplase nimic. Își zise că dacă până acum nu a pățit nimic, nici de acum înainte nu va avea ce să pățească....