Căutare

lent de fapt da dimineața grunjoasă împrumută căldura aceea umană variată din pulsul discret al gâtului în fiecare îndoire a brațelor a picioarelor un snop de fire termice diferite între ele fac da un păr perfect respirabil umbli puțin cu tălpile goale pe un covor erotic unde nu se mai aude decât foarte încet da

0 poezii, 0 proze

Octavian Miclescu

În cea de-a treia zi de pontificat al Papei Ioan Paul II, zi în care se împlineau 379 de ani de la bătălia din preajma Șelimbărului, Dobrin înscria într-un meci de poveste împotriva Valenciei iar Ștefan Augustin Doinaș deschidea primul cologviu de poezie de la Iași, orașul care fusese martor cu fix 103 ani în urmă la debutul lui Ion Creangă. Hei, în acea zi de 18 octombrie 1978, la 69 de ani de la filmul lui Hugues d’Eywo, cea mai veche actualitate cu subiect românesc, m-am născut dis-de-dimineață la Galați, unde am descoperit primul cenaclu literar, Anton Holban, și unde am debutat în Școala Gălățeană, în jurul datei când, cu 73 de ani în urmă, România participa pentru prima oară la Cupa Devis. La 15 ani după terminarea epocii roșii, primesc premiul Convorbiri Literare la Concursul Național de poezie de la Tecuci, singurul concurs la care am dorit să particip. Public în câteva antologii de poezie din orașul lui Ciprian Porumbescu, iar alături de prietenii Grama și Velea public în...

23 poezii, 0 proze

Jovan Duèiæ

Născut la Trebinje, în Herțegovina, Jovan Duèiæ este unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai simbolismului sârb și ai poeziei sârbe în general. Începând cu anul 1907, scriitorul ocupă mai multe funcții diplomatice, cea mai importantă fiind aceea de ambasador al țării sale la București, în 1937. Între anii 1937 și 1939 au și apărut, de altfel, în traducere românească, trei dintre cărțile scriitorului. A murit în 1943, în Ilinois, SUA, unde a trăit, în exil, după anul 1941. Jovan Duèiæ s scris o poezie de o muzicalitate melancolică și gravă, străbătută de neliniști metafizice și de sentimentul morții. Încărcată de sensuri profunde și dominată de o atmosferă de penumbră și taină, lirica lui are ca teme preferate natura, misterul existenței, efemeritatea vieții și singurătatea umană. Volume mai importante: ,,Poemele soarelui\'\' - 1929 ,,Poemele dragostei și ale morții\'\' - 1929 ,,Sonete imperiale\'\' - 1930 ,,Cetăți și himere\'\' - 1930 ,,Legende albastre\'\' - 1930 ,,Comoara...

3 poezii, 0 proze

bizau

Povestea unei fete de 16 ani A fost odata o fata,care avea un prieten stabil,erau impreuna de aproape 1 an....Dar acest baiat era extrem de gelos,si nu ii permitea sa faca absolut nimic.Fata se certa tot timpul cu el....Deci sa zicem ca fata se numeste Alina,ea avea probleme cu mama sa,din cauza prietenului ei..deci sa zicem ca el se numeste Marian.Alina sa saturat de atatea probleme,de atata suferinta,probleme,lacrimi..etc... Ea a decis sa se inchida in sine...sa nu mai vorbeasca cu nimeni.....Din acea zi Alina a devenit o fata..cu care nu se mai putea vorbi......ea plangea,suferea ..dar nimeni nu stia.... Tot asa a durat un timp,de suferinta,si lacrimi.Alina se gandis-se ca sa fuga de acasa...si..chiar asa a si facut.....!!Fara sa stie nimeni intr-o domineata cand ea trebuia sa plece la scoala,si-a pregatit ghiozdanul cu haine si tot ce ami avea nevoie...si a plecat....A plecat de acasa... unde ea avea tot ce isi dorea...!A ales sa plece pe un alt drum...deoarece ea nu a mai putut...

1 poezii, 0 proze

grinczveig daniel cosmin

numai baia mare putea sa ma primeasca. si m-a primit, in dimineata zilei de 19, septembrie 1987. nascut in rapciune, copilaria nu putea fi decat rapciunoasa, cu lipsuri si neajunsuri. dupa scoala generala nr5, azi vasile alecsandri, am urmat colegiul national " mihai eminescu" din aceeasi localitate. din pacate, o facultate nu pot urma, inca. dar nu e totul pierdut. in prezen sunt un casier mic si neinsemnat, aproape rapciunos. dar va veni si vremea mea!

49 poezii, 0 proze

Gheorghe Muntean

Important și devotat membru al mișcării creștine „Oastea Domnului”, Gheorghe Muntean a fost printre primii poeți din zona orașului Călan, care s-a făcut afirmat la începutul secolului al XX-lea. S-a născut în anul 1895, satul Batiz și a fost singurul fiu al părinților săi, Gheorghe și Firuța. În anul marii uniri s-a căsătorit cu soția sa Maria, alături de care a avut patru copii. Se înscrie în mișcarea Oastea Domnului încă din primii ani de la fondare, după 1923. În anul 1935 a debutat cu volumul de versuri creștine „Isus ne îmbie crucea”, tipărit la tipografia preotului Iosif Trifa, bun prieten. S-a stins în spitalul din Deva, în dimineața zilei de 4 ianuarie 1937.

1 poezii, 0 proze

Alexandrina Mateescu

Mă numesc Alexandrina Mateescu, sunt născută în miez de iarnă în satul dintre plopi, prin geamul casei mele în fiece dimineață schițez răsăritul, pe care-l port de la primele poezii în suflet. Cel mai frumos joc al dimineții sunt razele de lumină care alunecă printre gene și înfășură sufletul în cîntul veșnic al începuturilor.

22 poezii, 0 proze

Frînculescu Diana Simona

Egoismul de a pune ceașca de cafea pe coperta unei cărți, fără teamă de pete. Egoismul de a trăi fără teamă de moarte. Dragostea. Lungile zile în care aștepți. Verdele. Copiii care îți zâmbesc fără motiv. Luxul de a-te îmbrăca în tine în fiecare dimineață. Muzica. Lenea.

1 poezii, 0 proze

Alexandru Obedenaru

Poetul cu "figură baudelairiană!, Alexandru Georgică Obedenaru, s-a născut în București, la 13 iulie 1865. Deși în poeziile sale, de formă concentrată, proslăvește moartea, el va duce până la adânci bătrânețe o existență de jovial noctambul, de om de spirit, fantezie și umor. Decorat, sărbătorit de Societatea scriitorilor români, Alexandru Obedenaru a fost o figură cunoscută a vechii boeme literare, de stil macedonskian, la al cărui cenaclu participă în mod activ după 1888. La 75 de ani revine în presă, în ziarele "Dimineața" și "Adevărul", cu amintiri din tinerețe, care nu sunt simple fragmente autobiografice, ci pagini de evocări memorialistice, de reconstituire a unei lumi intelectuale apuse, o galerie de scriitori, actori, pictori, muzicanți, pierduți în amintirea Bucureștilor de altădată. Încă din 1894 este funcționar la Academia Română, împărțindu-și existența între munca aridă de bibliotecă și poezia parnasiano-simbolistă, prelungită până târziu, în indiferența totală a...

9 poezii, 0 proze

Claudiu Alexandru Surmei

Sunt un om cactus. Am flori frumoase, dar înțep. În spini îmi ascund durerea. Mi-au crescut în timp ce încercam să mă adaptez condițiilor de mediu, din teamă, dezamăgiri și incertitudini. Au crescut fără să fac vreun efort. M-am culcat îngrijorat într-o seară, iar dimineața, când m-am trezit, înțepam pe toată lumea. Atât de tare încât nimeni nu mai observa florile. Mă apăram doar. Dacă te doare să mă ții în brațe, așează-mă într-o vază, undeva, pe masa din sufragerie și în fiecare dimineață, când te trezești, privește ce frumoase sunt florile mele. Florile din suflet. P.S.: Dacă tu ai fi un om cactus, te-aș strânge în brațe până aș pierde ultima picătură de sânge

1 poezii, 0 proze

În dimineața aceea, totul părea a fi de culoare mov

de vasiliu raluca elena

Mă poticnisem în senzația aceea în care nu se distinge visul de realitate. Ochind buza goală a frigiderului, am realizat că el plecase după țigări. Îmi vâjâia capul iar camera sărăcăcioasă de cămin...

Dedulciri de Coșmar în București

de Irimia Balescu

Dedulciri de coșmar în București de Irimia Bălescu Vă puteți imagina ce am putut simți în acea după-amiază ruginie de toamnă, când am cobort din trenul personal în Gara de Nord, după atâtea ore de...

Taină mare în băcănie

de Iulia Elize

București. 1984. Locația: o băcănie micuță de lângă Piața Domenii, în centrul Bucureștilor. Înăuntru, o fetiță de nici șaisprezece ani, îmbrăcată într-o rochiță albă de tip prințesă, dichisită, cu...

Norocosul

de Alexandru Ungureanu

Valurile, agitate de furtuna ce abia se sfârșise în zori, se furișau până la baza stâncii, încercând să urce. Nereușita le despica într-un evantai de stropi mov care obturau discul soarelui, doar...

ProzăClasic

Selena

de Emin Filip

- Grăbește-te, strigă domnul Brown din dormitor către doamna Brown, care încă se farda, deși ar fi trebuit de mult să fi plecat. Domnul Brown lucra la o mare companie iar șeful său oferea în fiecare...