"[o insă cu ieșirile expirate în al doilea buzunar]" – 22686 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
imaginea_conventiei
O fenomenologie a imaginii si a eului
de sophie polansky
a-b-c
Doua entitati diferite printr-o singura lege
de jkloungsuh

istorie
istoria, așa cum o văd eu
de sunet1
critica-singura
"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschivă și tac când lovesc." – Cosmin Perța
de Raul Huluban
veronica popa
Născută în 1973 în Oradea, îndrumată în tainele poeziei de profesorul meu Gheorghe Șuteu, tot de el tăbăcită cu timpurile verbului și cazurile substantivului, am absolvit Facultatea de Litere, licențiată în litere și teologie.În prezent sunt profesor de Limba și literatura română. Scriu sporadic doar atunci când o poezie mă bântuie insistent, altfel ele (poeziile) îmi fac vizite scurte pe care însă nu mă străduiesc să le materializez. Singura mea ieșire la public a fost participarea la Festivalul Național de Poezie Nichita Stanescu ediția 2005.
59 poezii, 0 proze
DAN ILIESCU
nascut la 21.06.1961 in Bucuresti , fara inclinatii poetice , insa cu o sensibilitate si profunzime demne de luat in seama .
87 poezii, 0 proze
Daniela Caurea
Daniela Caurea s-a născut la 7 iunie 1951 în Târgu Ocna; a murit în catastrofa din 4 martie 1977 în București. Debutul poetic și-l face în revista Cronica din 26 noiembrie 1966, publicând apoi și în Iașul literar, Tomis, Ateneu, Amfiteatru, în antologiile Tineri poeți, Ed. Tineretului, 1969 și Cerul în apă, Junimea, 1970. Primejdii lirice se intitulează prima plachetă de versuri, apărută tot la Junimea, in 1973.Cu puțin timp înainte de moarte scosese un volum de poezii pentru copii, Cartea anotimpurilor, la Ed. Ion Creanga și își definitivase pentru Editura Eminescu o nouă culegere de versuri: văzuhul de cuvinte. Un dialog pe marginea manuscrisului Adalbert Ignotus, dialog proiectat pentru începutul lunii martie, n-a mai avut loc... Destin Sefa de promotie a liceului din Tg. Ocna, Daniela a urmat facultatea de Filologie a Universitatii din Iasi unde l-a avut profesor pe Constantin Ciopraga. Pe la jumatatea studiilor, drumurile au dus-o insa la Bucuresti unde a urmat facultatea de...
7 poezii, 0 proze
elena muntianu
Sunt nascuta in zodia fecioarei...o fire pragmatica si totusi...visez. E printre puținele lucruri in care percep a ma regasi. În rest, traiesc din vise si sperante, lupt pentru zambete si lacrimi, cant din orice si fac din noapte birou de studio intens in ale poeziei, tot din principiu. Ceea ce sper a fi doar o premiză a evoluției o reprezinta insa departarea ,dorul de casa, de studiu, de prieteni. Dorul de tot ce imi da glas, putere si curaj. M-am jucat cu literele, dar fiind prea strambe m-am oprit, spre a evalua ce nu e asemeni asteptarilor mele, ce nu regasesc in jurnalul unei studente la Stiinte ale comunicarii, si ce ar trebui sa intrevad. Acum continui sa mă joc cu viața mea și a altora in sensul in care nu am mai facut-o pana acum. Sunt curioasă, nerăbdătoare si alteori contradictorie; e greu sa aflu ce vreau cand muzica unei nonsalante incerte in tiuie-n urechi; e greu sa tin pensula in mana cu care candva pictam curbe purpurii. Stii, parca nici arta nu e aceeasi, nici gandul...
1 poezii, 0 proze
Cristian Tanasescu
Sunt un roman canadian si locuiesc la Montreal, un oras multietnic cu ierni lungi si enervante, un megalopolis in plina vibratie inconjurat de minunate parcuri, totul dominat de un munte numit Mount Royal, de la care-si si trage numele de Montreal. M-am nascut intr-un sfarsit de octombrie in anul 1966 atunci cand toamna plangea cu frunze galbene peste parcurile din orasul Ploiesti, oras unde am trait pana la varsta de 34 de ani cand am parasit definitiv Romania. Ca roman cred ca Eminescu este cel mai mare poet al lumii iar Bacovia imi este cel mai drag prieten. Pana in decembrie 2004 nu am scris niciodata un rand macar, am inceput s-o fac insa pentru ca scriindu-mi gandurile in limba romana ma pot apropia mai mult de Romania, tara pe care o iubesc foarte mult si pe care o voi purta mereu in inima mea.
21 poezii, 0 proze
Gaspara Stampa
1523-1554 Poate cea mai însemnată poetă a Renașterii italiene, Gaspara Stampa se naște la Padova, într-o modestă familie de negustori. După moartea tatălui se mută cu familia la Veneția, unde face studii literare și muzicale temeinice, devine în scurtă vreme o poetă și o cântăreață dintre cele mai apreciate de societatea cultă a vremii. Admirată și pentru frumusețea ei, a dus, pare-se, viața rafinată și libertină a marilor curtezane ale vremii, nutrind însă o mare și constantă iubire pentru contele Collatino di Collalto, senior de Treviso și poet, amant necredincios, care i-a inspirat întregul canțonier. Rimele sale, elogiate în epoca Romantismului ca expresie spontană a talentului și a unei pasiuni mistuitoare realmente trăite, poartă totuși amprenta culturii literare a vremii, eliberată doar de excesele intelectualiste.
1 poezii, 0 proze
Olga Caba
Olga Caba (n. 23 mai 1913, Volovoje-Podkarpaþko (Ucraina) - d. 20 iul. 1995, Sebeș) a fost o poetă, prozatoare și profesoară româncă din grupul ”poeților tineri ardeleni”, asociată însă și cu gândirismul. A colaborat la revistele Abecedar, Gândirea, Herald, ș.a. A fost arestată și deținută în penitenciarele Mislea, Ghencea și Văcărești prin anii '50. Opere (listă incompletă) * Vacanță sentimentală în Scoția, Publicom, București, 1944 * Poezii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1970 * Cumpăna din cetate: roman, Cartea Românească, București, 1977 * Pasul alăturea: roman, Cartea Românească, București, 1979 * Totaliter aliter: roman, Cartea Românească, București, 1982 * Nuvele fantastice, Cartea Românească, București, 1984 * Zodia varsătorului de apă: roman, Cartea Românească, București, 1988
1 poezii, 0 proze
Stoiciu Liviu Ioan
De la prima carte, treptat, Liviu Ioan Stoiciu a evoluat spre un discurs mai frust, în defavoarea metaforizării. Autor a peste zece cărți de poezie și proză, precum și a mai multor tentative de sinucidere, Liviu Ioan Stoiciu a copilărit într-o singurătate totală. Cantonul CFR nr. 248, în care și-a petrecut mulți ani din viață, era situat la câțiva kilometri de cea mai apropiata localitate (Adjudul Vechi). Copilăria lui a însemnat, în fond, un lung șir de trenuri și un cantonier fluturând un fanion galben, ori de câte ori vagoanele treceau prin fața cantonului. De altfel, Liviu Ioan Stociu debutează literar cu o carte intitulata La Fanion, obținând cu ea, în anul 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor. Astăzi, Liviu Ioan Stoiciu pare un om sobru și înțelept, cu mult bun simț și cu o puternică personalitate, fiind considerat unul dintre scriitorii reprezentativi ai generației ‘80. Nu a uitat nici o clipă însă de copilăria lui însingurată petrecută la cantonul CFR 248.
4 poezii, 0 proze
ababii janna
Am inceput sa scriu poezii din clasa a 2-a,imi placea,visam sa devin um mare poet,circumstantele s-au schimbat o data cu trecerea timpului,acum sunt la facultate,viitor medic veterinar,nu mai am tangente cu literatura beletristica,cu poeziile....insa cateodata ma copleseste dorinta de a scrie; poate in o alta viata am fost un poet?nu stiu....singurul lucru care ma ghideaza sa mai scriu ceva este dorinta coplesitoare de a-mi impartasi durerea cu cea mai buna prietena pe care o am .... poezia
6 poezii, 0 proze
Vittoria Colonna
1490-1547 Descendentă a nobilei și puternicei familii Colonna, marchiză de Pescara, Vittoria Colonna este una din femeile cele mai culte și mai sensibile ale Renașterii italiene. Rămasă văduvă, și-a căutat alinarea în religie și în viața monahală, întreținând însă vii contacte cu cercurile intelectuale și religioase sensibile la reforma protestantă. A fost admirată și frecventată de personalități de primă mărime ale culturii vremii. Faima ei se datorează atât lui Michelangelo, care a nutrit pentru ea o prietenie superioară și o adâncă iubire spiritualizată și i-a închinat poezii ce sunt adevărate capodopere, cât și bogatei "Corespondențe" cu personalități ale vremii și mai ales volumului ei de "Rime". Publicate postum, acestea cântă iubirea pentru soțul mort pe câmpul de luptă și neliniștita sa înflăcărare religioasă.
1 poezii, 0 proze
[o insă cu ieșirile expirate în al doilea buzunar]
de Daniel Dăian
unde nu insistă nimeni să existe tandemul împăcat și viața ca o cutie poștală sângele asediat într-un pat început de boală sunt doar câteva aspecte neelucidate din acest poem tandru unde corpurile de...
Am învins...
de Alice Diana Boboc
Lumina ochilor am învins-o când credeam că nu mai e speranță în vocea privirii mele Am lăsat-o să cadă însă fără a ajunge să vibreze pe pământ clipirea cea fără de uitare Când oamenii care intră în...
Fumatul interzis în cartier
de stoicescu alexandru
Pentru că ești fumător înrăit și, pe lângă asta, nu ai nici loc de muncă. Și asta te face de două ori mai fumător. Și mai înrăit. Așa că într-o dimineață, când motivul de a te scula din pat stă doar...
Cealaltă perspectivă
de Ionut Acrudoae
Picăturile de lumină spulberă farmecul unei seri grosolane, întunecate în aparența mirobolantă. Ascult zarea necuprinsă de ochiul uman și aștept același răsărit lunar, picătură de argint a nopții....
Un tânăr pașnic și un viitor mare teolog...
de Anghelina Tiberiu
Căldura din Biserică nu se extindea și în exteriorul ei... din păcate. Mi-am tras cu nesaț mănușile în mâini si am ieșit din pronaosul bisericii expirând aburi fierbinți. Afară ningea liniștit,...
Un vis frumos
de Ghejan Andrei
Ne-am întâlnit la Cannes. Ziua în care am cunoscut-o printr-o împrejurare fericită, a fost momentul în care totul pentru mine s-a transformat într-un regret. Regretul că nu eram mai tânăr. Fusesem cu...
