ababii janna

O casă din nisip, O viziune ștearsa, Cu mâna pe nisip, Cu o lucrare falsă. Cu urme pe nisip, De gânduri risipite, Cu vise din nisip fantezii zdrobite... Un suflet din nisip, O inimă

Când te gândești la mine Privește-n sus la stele Steaua-i prototipul Existenței mele. Am apărut ca steaua În cer am luminat Și cazând ca steaua În nopți m-am destrămat. Când te gândesti

Un tineret plutind pe valul amăgirii, Tornada de minciuni mintile le-a stins, Copii, batrâni gândind spre lumea nemuririi, Căci zilele de azi în haos s-au întins. Și tot mai mulți cocori, cu

Afară e frig, zăpada-ngrozește, Gerul luptând cu pereții, Bacovia ar zice: -Violet, asternut pe aripa vieții. Degetele sărută tastatura, Cu toate că-s moarte de frig, E întuneric, i-o parte

Sunt o marionetă, Un autor de comedie A creat acest pamflet, În care trăiesc. Sunt un ceas de perete Tic tac,în piept din zori și până târziu, Dar nu mai am baterie... Sunt în

Am intrat în alta lume, Si-am găsit numai tăcere, E lumea din capul meu, Creată cu multă durere. Am întâlnit propriul ego, Ascuns de ochii străini L-am întrebat:-Stii adevàrul? ce simțim