"(ne)stare" – 20277 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
IMioana matei
m-am născut într-o poveste despre care un OM scria așa: "emoția magnifică și cea mai profundă pe care noi o putem resimți este starea inefabilă a misterului, acolo există germenul oricărei științe veritabile. Acela căruia această emoțiie îi este străină, care nu știe să se scufunde pierdut în sine de extaz, lăsandu-se cuprins de admirație, este deja un om mort. A STI CA CEEA CE NE ESTE ENIGMATIC SI DE NEPATRUNS EXISTA TOTUSI, manifestandu-se ca cea mai înaltă înțelepciune și cea mai radioasă frumusețe pe care facultățile noastre obtuze nu o percep decat sub o formă primitivă--această certitudine, acest sentiment îmbătător este în centrul oricărei stări sublime veritabile." (numele lui este Albert Einstein) și...cam atat... ________________________________________________________
1699 poezii, 0 proze
Ion Neculce
ION NECULCE (1672-1745) Ion Neculce si-a scris letopisetul [Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija Voda pina la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat] dupa anul 1732, adica el apartine sec. al XVIII-lea. Opera lui insa continua sirul marilor cronicari din secolul precedent. Prin continutul ei, ca si prin forma, prin conceptia de care este patrunsa, ea nu se apropie nici de opera erudita a lui Dimitrie Cantemir, nici de compilatiile putin reusite a[le] cronicarilor din sec. al XVIII-lea. Nici unul din cronicarii nostri mari si mici ai epocii n-a stiut sa-si imbrace gindul si sentimentul intr-o haina mai aleasa a graiului stramosesc ca Ion Neculce. Letopisetul lui este dovada cea mai stralucita ca limba poporului nostru este in stare sa redea sentimentele omenesti si cele mai gingase, sa ne zugraveasca pictural orice imagine si sa ne povesteasca cu toate amanuntele intimplarile trecutului. Sinceritatea si marea pricepere a lucrurilor, durerea pentru nevoile altora, iubirea calda...
0 poezii, 0 proze
LMLelia Mossora
Maria Diana POPESCU: LELIA MOSSORA - Penița înmuiată în relief și siguranță Lelia Mossora își continuă lucrul la cuvinte într-un mod pe cît de neașteptat pe atît de natural și de frumos întemeiat. Colina recentelor construcții lirice, împodobită cu temple și sculpturi, rămîne în picioare ca însuși sufletul poetei îndantelat de singurătate și de ruine, implorînd prin neputinciosul strigăt al lui Goethe: “O, mai oprește-ți pasul, secundă care treci" însetată de cunoaștere și de iubire pură, însetată de acel fior care umple Ființa, pînă la ceea ce s-ar numi “persecuția adorației”: „Îți mușc din carne flori de sânge/ și gura mea e cânt de lavă”. Frumoasă strategie pentru poetă! Începe cu o declarație de dragoste, pășește pe vîrfuri, se repéde în carnea iubirii, își aruncă la fel ca pe un catalog pe catedră proclamația, apoi se micșoreză pînă la starea de ecou, așteptîndu-ne să-i ascultăm acordurile lirice. E un spectacol rar truda zilnică a poetei de a transforma în podoabe fragile, în...
16 poezii, 0 proze
JPJean Pavel
libertatea starii este cea care ne indreapta spre ura sau dragoste
19 poezii, 0 proze
Otvos ildi
Când soarele a aparut cu zâmbete și visurii, Iar cerul a început sunetul cel dulce al primăverii, Natura fericită ne-a cântat Iubirea dulce a timpului. Cu miere-n suflet și în inimii, Natura ne-a rostit Cântecul tainic de iubire Mirosul florilor de mai, Recită încet,cu duioșie Versul lin al dragostei; Spunându-ne cu dor secretul primăverii.
1 poezii, 0 proze
florea vanda steliana
Ar putea să ne mire debutul întârziat al Vandei Florea cu volumul intitulat sugestiv „Catapeteasma luminii”. Asta pentru că Lightheart, așa precum o cunosc cei care ascultă emisiunea postului Radiolynx din București – Casa Poetescu, este o autoare care a cochetat de ceva timp cu poezia și chiar a participat la mai multe cenacluri literare. Totuși, din motive de nimeni știute, a preferat să-și tăinuiască manuscrisele și chiar să le dea uitării. Să fi fost teama, să fi fost neîncrederea sau nevoia unei intimități creatoare? Poate câte puțin din fiecare însă, până la urmă, Vanda Florea a înțeles că din moment ce primești un dar de mare preț precum poezia, trebuie să-l dai mai departe. Poezia nu este un act al egoismului. Ea poate vindeca suflete, poate lega punți durabile între oameni sau poate fi o cale spirituală. Chiar dacă volumul Vandei Florea cuprinde fascicule de poeme luminoase care ne pot trimite la Blaga sau „stoluri” de cuvinte cu iz stănescian, nu voi insista asupra...
12 poezii, 0 proze
MTMihai Tița
o fuga pe scari in 89 la taicamiu in brate, spre ultimele etaje. stateam la parter, in militari. prin 92 parca ne-am mutat in baicului. cateva saptamani camera mea si a lu nicu a fost goala, cu linoleu gri pe jos si o draperie pe langa perete. ma jucam cu calaretii aia de care nu stiam ca se agata perdeaua; imi imaginam un tren cu foarte multe vagoane. mihaitita.blogspot.com/
30 poezii, 0 proze
loredana rusu
nascuta pe data de 01-octombrie-1987,sunt o persoana simpla ,iubesc arta si oamenii frumosi pt ca toti suntem defapt artisti.viata este un film ce trebuie dus pana la capat ca sa intelegem mesajul.timpul pt mine nu exista,momentele imi definesc timpul petrecut.este loc sub soare pentru toti.trebuie doar sa ne gasim locul!
3 poezii, 0 proze
SAStoica Alexandra
Imi place vantul. Imi plac norii care ascund in spatele lor speranta soarelui. Caut sa ma cuibaresc prin munti. Ei sunt casa mea. Nicaieri nu ma simt mai libera ca acolo. Urc pe culmi ca sa pot fi mai departe de realitate. Primul meu „succes literar“ a fost in clasa a V-a, cand am scris compunerea „Frunza”. Era o poveste trista despre trecerea timpului si greutatea cu care ne despartim de trecut, apoi de viata. Bineinteles, pe vremea aceea nu cunosteam complexitatea de care vorbesc acum. Pe atunci eram multumita ca am reusit sa personific o frunza si sa creez o poveste deosebita. Apoi au urmat alte publicari in culegeri de eseuri si reviste ale liceului –am fost eleva a Colegiului National I. L. Caragiale, din Bucuresti – din cadrul unor seminare interdisciplinare. Apoi am scris doar pentru mine. Dar mi-am dat seama ca mi-ar placea ca numele meu sa insemne ceva, pentru ca in lumea asta exista un loc si pentru mine. Imi sunt foarte dragi lucrurile provocatoare. sau imi place sa-mi...
4 poezii, 0 proze
ASana sofian
Văzusem ochii tăi într-o dimineață cu ceață urcau muntele de gheață m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îți va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda și smulge-i pilonul de sub picioare să ne fim ploaie și soare pe veșnicie...
239 poezii, 0 proze
Ne-stare
de Gabriela Petrache
Matura, imatura, mai caut pe aiurea ce am pierdut cindva. Iubesc inca albastrul si blestem violetul, dar toamnele mahmure ma pustnicesc asa. As da orice, - aproape - sa pot din nou surisul sa il...
(ne)stare
de Mihaela Popa
inima mea vorbește despre mine ca și cum nu aș fi de față se-ntâmplă să curg într-un timp altfel decât cel știut identifică forma nu mă miră doar repetiția clipesc tot mai rar dezîmpietrirea nu e...
(ne)stare pe o frunză galbenă
de Angi Cristea
nopțile freamătă pletora frunzelor fluieră cu greierii la unison își pilesc colții de câine castrat să muște din luna anatemizată soarele anemic suturează perdeaua vie a norilor /cai sălbăticiți de...
Printre atîtea ne-identități...
de iscru adrian
Încercînd să-mi aproximez identitatea (printre atîtea ne-identități) nu fac decît să oscilez între starea oglinzii și ne-starea reflectărilor ei și nu mai știu cine/pe cine adeverește atunci cînd...
Unde oare ți-e grija...
de iscru adrian
Doamne unde oare ți-e grija de ne-starea noastră vătămați adăpostește-ne în ethosul genunii tale și nu ne alunga cît timp purtăm stigma la vedere nu ne alunga din visul unde pe cît de aproape pe atît...
Cresc unele din altele...
de iscru adrian
Gîndul (într-un fals echilibru) caută locul/ne-locul de unde visele cresc unele din altele caută ethericul miez în care visătorului întoarsă pe dos îi va fi starea ce-l cuprinde însuflețind gîndul...
Fără de contenire...
de iscru adrian
Negînd fără de contenire făpturile răstimpului își închipuie că trăiesc ne-trăitul cînd de fapt în lumea lor de oglindiri oglindite nimic și nimeni nu mai intră în identitate cu petrecerea gîndului...
Negînd...
de iscru adrian
Negînd fără de contenire făpturile răstimpului își închipuie că trăiesc de-ne-trăitul ...cînd de fapt în lumea lor de oglindiri oglindite nimic și nimeni nu mai intră în identitate cu petrecerea...
Priveai...
de iscru adrian
Priveai fără să vezi iar între cauza invizibilă și efectul vizibil al acelui ritual presimțeai ”un posibil fără limite” stare/ne-stare în numele căreia încercai să dai nume și formă propriilor...
între
de silviu dachin
eu zic, dacă ne-am naște de la capăt, redând luminii exercițiu căderii în inocența albă a pieii tuturor, s-ar da de-a dura singur intraspațiul spitalelor, orașelor, ogașelor, în pura căutare a...