"(ano)timpurile verbelor" – 1691 rezultate
0.02 secundeMeilisearchItalo Calvino
Italo Calvino (n. Santiago de las Vegas, Havana, Cuba, 15 octombrie 1923 - d. 19 septembrie 1985 Siena, Italia) a fost un ziarist si scriitor italian, printre cei mai apreciati romancieri ai secolului XX. Opere principale Poteca cuiburilor de păianjen (1947) Ultimul vine corbul (1949) Vicontele înjumătățit (1952) Basme italiene (1956) Baronul cățărător (1957) Povestiri (1958) Cavalerul inexistent (1959) Strămoșii noștri (1960) Marcovaldo sau Anotimpurile în oraș (1963) Iubiri dificile (1970) Orașele invizibile (1972) Castelul destinelor încrucișate (1973) Autobiografia unui spectator (1974) Dacă într-o noapte de iarnă un călător (1979) O piatră pusă deasupra. Discursuri despre literatură și societate (1980) Palomar (1983)
1 poezii, 0 proze
Vojislav Ilić
Poet înzestrat cu o sensibilitate și expresivitate artistică aparte, reformator al liricii sârbe, Vojislav Iliæ s-a născut în anul 1862 la Belgrad și a murit în anul 1894 în aceeași localitate. Scriitorul a abordat o gamă diverse de teme, predominante fiind tema naturii și aceea a iubirii. Natura este surprinsă în toate anotimpurile, într-o bogată varietate de ipostaze și în tablouri de o mare plasticitate a imaginii. Opere ,,Poezii\'\', I, 1887; II, 1889; III, 1892.
2 poezii, 0 proze
Florina Petre
Data de nastere: 06-30-1980, Tg-Jiu, Gorj. Pasiunile mele: Filosofia, Psihologia, Muzica, Mass-media, Limbile straine si Pictura. Cand lucrez ma simt libera... Pentru mine pictura inseamna totul si in viata mea detine un rol primordial. Ca mai toti pictorii, am lumea mea... O lume a cuvintelor pictate cu pasiune... In viata de zi cu zi sunt o persoana cat se poate de normala, cu vise, sperante, dar in lumea mea nu sunt decat cuvinte pictate in mii de nuante... o ploaie de vara in anotimpurile vietii… in fata oamenilor voi straluci sau nu, dupa cum am slefuit mai mult sau mai putin lucrarile mele... Tablourile, eseurile... le vor privi, le vor citi in graba sau in soapta, descoperindu-ma incet, incet, caci dincolo de vorbe si culori sunt doar eu... un simplu om...
10 poezii, 0 proze
Jean-Georges Lossier
S-a născut la 1 septembrie 1911, la Geneva. După terminarea învățămâmtului primar și secundar, studiază științele sociale la universitatea din Munchen.În 1935, după ce își ia diploma de doctor în sociologie, îmbrățișează profesiunea de redactor și scriitor. Este membru al Societății scriitorilor elvețieni, al Societății scriitorilor genevezi, al Academiei de litere rhodaniene, al PEN-clubului internațional, al Societății romande de filosofie.În anul 1943 a fost distins cu Premiul Schiller, în 1946, la Paris, cu Premiul Edgar Poe, în 1959 cu Premiul Broquette-Gonin al Academiei Franceze, în 1966 cu Premiul scriitorilor genevezi. Se remarcă prin câteva culegeri care îl situează printre fruntașii liricii elvețiene de expresie franceză:,,Anotimpurile speranței\"-1939, ,,Orașul de sus\"-1943, ,,Cântece de sărăcie\"-1952, ,,De mai departe\"-1966.
0 poezii, 0 proze
Ion Crânguleanu
Ion Crânguleanu, pseudonimul lui Ion Avasilinei, (n. 28 martie 1937, după unele surse 1940, Cosula, Botoșani - d. 15 august 2003) a fost un poet și prozator român asociat în anii \'80 cu neoproletcultismul. A scris și literatură pentru copii. Soția lui a fost Daniela Caurea, poetă decedată în urma cutremurului din 1977. Opere * Anotimpurile Griviței, Colecția Luceafărul, Editura pentru Literatură, București, 1962 * Lumina de dragoste, Editura Tineretului, București, 1964 * Bucurii pentru copii, Editura Tineretului, București, 1966 (cu ilustrații de Albin Stănescu) * Minus durerea, Editura pentru Literatură, București, 1966 * Emoții la trapez, Editura Tineretului, București, 1967 * Un cățel ca vai de el..., Editura Tineretului, București, 1968 (ilustrații de Albin Stănescu) * Ritmuri române, Colecția Columna, Editura Militară, București, 1969 * Sonete mute, Editura pentru Literatură, București, 1969 * Traversarea nedreptății: Elegii și imnuri, Editura Mihai Eminescu, București, 1970 *...
3 poezii, 0 proze
paulo coelho
Paulo Coelho nace en Brasil en el año 1947, en el seno de una familia de clase media, hijo de Pedro, ingeniero, y Lygia, ama de casa. A los siete años ingresa en el colegio jesuita San Ignacio de Río de Janeiro. Paulo acaba odiando la naturaleza obligatoria de la práctica religiosa. Aunque no soporta ni rezar ni ir a misa, no todo allí va tan mal. En los austeros pasillos del colegio, Paulo descubre su verdadera vocación: ser escritor. Pronto gana su primer premio literario en un concurso escolar de poesía, y su hermana Sonia cuenta cómo se hizo con un premio de redacción al presentar a un concurso un escrito que el mismo Paulo había tirado a la basura. Sin embargo, los padres de Paulo tienen otro futuro planeado para su hijo. Pretenden que sea ingeniero y por eso intentan reprimir sus deseos de dedicarse a la literatura. Esta intransigencia y la lectura de Trópico de cáncer, de Henry Miller provocan una gran rebeldía en Paulo, quien empieza a desobedecer las normas familiares. Su...
0 poezii, 0 proze
Tirso de Molina
Nació en Madrid en el seno de una familia humilde. Cursó estudios de Humanidades e ingresa, en 1600, en el convento de la Merced, para ser ordenado un año más tarde en Guadalajara. Durante la primera década del XVII realiza estudios universitarios de Artes, Teología y Sagrada Escritura. Fue discípulo de Lope de Vega. Residió en conventos de Guadalajara, Toledo, Soria y Segovia. Se trasladó a Madrid y Toledo, y viajó a Santo Domingo. A su vuelta se traslada a Sevilla, En donde publicaria la primera parte de sus comedias. Escribió textos religiosos y una historia de su orden. Su estilo en la comedia es claro y libre de afectación. En 1632 es confinado en el convento de Cuenca, privándosele de su cargo de cronista. En 1635 se publicaron de la segunda a la quinta parte de sus obras. La más conocida es El burlador de Sevilla . Otras obras destacadas son, Marta la piadosa (de 1614) y Don Gil de las calzas verdes (1615) y El condenado por desconfiado, (1635). En 1646 fue elegido definidor...
3 poezii, 0 proze
Juan de Yepes (San Juan de la Cruz)
Su verdadero nombre era Juan de Yepes y nació el 24 de junio de 1542 en Fontiveros, pequeño pueblo abulense perteneciente a Castilla y León, una comunidad autónoma de España. Murió su padre cuando Juan tenía seis años; a los nueve años, se trasladó con su madre al abulense pueblo de Medina del Campo, en donde a los 17 años, ingresa en un colegio de jesuitas para estudiar humanidades. El año 1563 toma los hábitos de la orden religiosa Carmelita, adoptando el nuevo nombre de fray Juan de san Matías; al año siguiente se traslada a Salamanca para cursar estudios de teología en su célebre universidad. En el año 1567 es ordenado sacerdote, y adopta el nuevo y definitivo nombre de Juan de la Cruz. Su ilustre paisana de Ávila, Teresa de Jesús, trabó gran amistad con él y le integró en el movimiento de la reforma carmelita que ella había iniciado. En 1568 Juan de la Cruz fundó el primer convento de Carmelitas Descalzos, los cuales practicaban a ultranza la contemplación y la austeridad. Unos...
0 poezii, 0 proze
Rosalía de Castro
Fue bautizada con los nombres de María Rosalía Rita. Hija de madre soltera y padre desconocido (supuestamente un cura de la zona). Muy poco se sabe de su educación. Se sabe que en la escuela mostró talento de versificadora. También le gustaba el dibujo, la música y la declamación. Contrajo matrimonio con Manuel Murguía, erudito cronista de Galicia. Al año siguiente da a luz a su primera hija, Alejandra, a la que han de seguir seis hijos más. Su domicilio cambió muchas veces, entre Madrid y Simancas. Rosalía nunca disfrutó de una buena salud. Luchando siempre con la enfermedad, y a menudo con la penuria, vivió dedicada a su hogar: a sus hijos y a su marido. Nunca aspiró a la fama. De hecho, su marido fue el que la convenció de que publicara sus obras. Murió de cáncer a los cuarenta y ocho años en su casa de Padrón, que hoy es un museo. Todos sus hijos murieron antes que ella, sin poder dejar herederos. Compuso sus primeros versos a la edad de 12 años. A los 17 años ya era conocida en...
3 poezii, 0 proze
Jorge Teillier
Jorge Teillier Sandoval (Lautaro, 24 de junio de 1935 - Viña del Mar, 22 de abril de 1996) fue un destacado poeta chileno, creador y exponente de la poesía lárica. Jorge Teillier, poeta chileno, nació en Lautaro (Chile) el 24 de junio de 1935 (el mismo día y año de la muerte de Carlos Gardel) y murió en Viña del Mar el 22 de abril de 1996. Estudió Pedagogía en Historia y Geografía en la Universidad de Chile, ejerció la docencia en el Liceo de Lautaro y fue director de las revistas Orfeo y Boletín de la Universidad de Chile. Recibió una serie de premios, entre los que destacan el concurso de poesía "Gabriela Mistral" (1962), el Premio Estimulo CRAV (1963) y el Premio Eduardo Anguita (1993), concedido por la Editorial Universitaria al poeta vivo más importante de Chile que no hubiese conseguido el Premio Nacional. Sus influencias poéticas van desde el modernismo hispanoamericano y el creacionismo de Vicente Huidobro hasta la poesía universal de Rainer Maria Rilke. Sin embargo, se lo...
2 poezii, 0 proze
(ano)timpurile verbelor
de Vasile Munteanu
Copilul-de-Cauciuc prestează curse printre oameni primește în el chipuri și întâmplări cu ritmul unui maxi-taxi de supermarket din mers îi ia uneori în plin pământul se învârte prea repede pentru...
Jocul de-a eternitatea
de Cornel Galben
La aproape un deceniu de la debut (Să mori de dragoste, Editura Corgal Press, Bacău, 1999), Loredana Dănilă continuă jocul de-a eternitatea, oferind cititorilor cea de a treia sa carte de poeme,...
Glasuri de îngeri
de Dumitrescu Elena
Poeții sunt glasuri de îngeri ce sufletul îmbrăca în lumina călăuzitoare a vieții. Muzica vorbelor poartă pașii și-n dansuri tainice de noi știute doar ne petrecem timpul. Oamenii dragi dansează cu...
Omul circumscris timpului și cuvântului
de razvan rachieriu
Omul este definit de o sumă de stări contradictorii, când atinge cerul printr-o stare de beatitudine, când se zbate neputincios în tină prin stări depresive.Cei care cred că pot să zboare, se vor...
Testament pentru iubire
de Maria Prochipiuc
undeva într-un loc anume oamenii mă uimesc îmi alătur pașii de pașii lor fiecare cuvânt răsună sub clopot când se face noapte ascult uneori singuratică învăț bucuriile pe de rost dorurile îmi...
Lumini și umbre
de Silviu Somesanu
Nu știu câte lumini și umbre se succed, știu doar că sunt un om al luminii pe care o absorb prin toți porii și ea îmi inundă sufletul încât acesta devine un flux de bule cristaline care se ridică și...
caruselul răsturnat (precum în cer așa și pe pământ)
de Valeriu D.G. Barbu
fluturi încărunțind pe coaja clipei trăgându-și duhul sprijiniți de un pistil ploi năuce, scurte, coboară zmeie de hârtie printre ramuri subțirii, abia ce dă-n mugur planuri răsucite ca un vrej de...
În litere de foc ne împletesc vânturile sudului
de Maria Elena Chindea
fără să-mi ciobesc partea de rațiune intru cu tălpile goale în răsărit mă-nminunez că respir și aerul străbate furtunile din păsări fără să coboare îngerii adormiți într-o pană a zborului paradisul...
fascinația mișcării timpului pe umbră
de Bejliu Anne-Marie
stau cu palmele pe gânduri le ascult vuietul tâmplelor și armoniile sau dizarmoniile trupurilor nenăscute sau demult născute aproape putrezite pentru o primăvară necoaptă încă îmi spun că este în...
Impresii și însemnări
de Vlad Flavius
Despre șahul cu magnet(Spicuiri dintr-un maculator cu filele îngălbenite…) (108) În sfârșit, ninge!… Am în față un mini- șah magnetic, cumpărat de mama, cu vreo douăzeci și doi de ani în urmă. Este...
