caruselul răsturnat (precum în cer așa și pe pământ)

fluturi încărunțind pe coaja clipei trăgându-și duhul sprijiniți de un pistil ploi năuce, scurte, coboară zmeie de hârtie printre ramuri subțirii, abia ce dă-n mugur planuri răsucite ca un vrej de prea mult Soare și cel cules eu sunt în verbul greu al toamnei respir un aer cubic, precum zahărul bunicii și cânt a nemurire în geamul șters de spaime priveliștea aceasta... e între lumi, cum stau... sau între anotimpuri căzute-n malaxor e semn că mare dor îmi înfundă hornul minții și-a venelor traiect un amalgam de stări confuze și contrarii sparge fărâma de pace dobândită-n muririle frecvente un carusel înfipt în cer și răsturnat aici învârte albastru mărul cărui sunt vierme impetuos și demn vreau toate anotimpurile deoadată petrecute, și chiar în plus de-ar fi, de ajuns-ul nu-l cunosc... când eu sunt flutur, eu și coaja tot eu și zmeul și stropul ploii dorului etern... între lumile multiple stau atârnat și-i răul în binele mereu luat ca drept firesc ...banal