Să da să nu
Zoltan Terner Să da să nu să...da! să faci ce-i de făcut să taci ce-i de tăcut să nu strângi vorbe de-mprumut să da însorești tenebrele să nu se-ntețească febrele să nu-ți
Doar durerea
Doar durerea privirile ți se poticnesc. mâinile îți rătăcesc în neștire. gândul ți-e cuprins de spasme, apoi încremenește. doar durerea, pasăre zburdalnică e liberă să te joace, în
sper
sper sper la un trecut care încă nu s-a-ntâmplat și nu s-a-mplinit ca un obuz nedetonat ca o margine rămasă încă nemărginită ca o lume rămasă încă nelume poem care încă nu are
Când va fi
Când va fi când va fi să mă acopere bruma și să mă doară lutul și rădăcinile când voi vedea țărmul nopții că-și ascute luminile îmi voi alcătui o corabie care să mă-ncapă în
Am așternut
Am așternut am așternut drumuri pe care să merg dar pasul meu n-a reușit niciodată să fie întreg. am născocit ghicitori și enigme pe care n-am izbutit niciodată să le dezleg. am
Moment
Moment mă uit în sus trec în zbor câteva rândunele cerul rămâne gol ochii mei cerșesc de la el o privire bolta îmi aruncă un ochi indiferent, distant, de-un albastru spălăcit nu mai
Plămădim zei
plămădim zei vino, iubito, să plămădim zei din argintul viu al sângelui inimilor noastre. întâi zeul sosirii iar la urmă pe cel al plecării. începem de la început: din mătăsurile
Aș vrea...
Zoltan Terner Aș vrea… aș vrea să fie și să pară că nu e. aș vrea să știu ce anume va fi pentru noi când în lume se va înstăpâni altceva,
Unul dintre noi doi
Unul dintre noi doi într-o dup-amiază rece, unul dintre noi doi nu mai țin minte care, a simțit niște dureri și a început să se pregătească de plecare era într-o Joi într-o dup-amiază
Simple notații
Simple notații simple notatii de aer de apă de foc echivalențe disocieri disperări zdrențe murdare sughițuri finale suspendări oarbe respirații tăceri de
Presimt
Presimt presimt o aripă albă-neagră ocrotitoare aștept cântarul de suflet omenesc nădăjduiesc încă și-acum la darul unui zâmbet nepământesc rupt direct din soare visez la o oglindă
Scriu
Scriu scriu despre tot ce mi se mai întâmplă dinspre ziuă, înspre noapte poeme despre cum ascult, tac, măsor și număr și număr minune cu minune cu bolboroseli nebune cu
Din diminețile...
Din diminețile... din diminețile mele cu drumuri ne-nvinse ies cuvintele bătrâne troienite și încinse înghețate păsări de foc cu veciile de veci logodite ies acum și se cer
E ora târzie...
E ora târzie e ora târzie a stinsului zenit când nimic nu mai ceri când totul a fost spus noptos buimac și nedeslușit poeme îmi vin dinspre adâncuri arse din răsărit și din
Către cititor
Către cititor primește-mi cuvântul cu inima deschisă de parc-ar fi un verset din propria-ți carte încă nescrisă. Primește în dar mâna mea dreaptă și scrie cu ea. ia-mă slujitor și
Iată-le...
Iată-le iată-le, vin, vin, copilărește fericitele mele basme de spaime dulci și de senin ziditoarele mele fantasme eu le-am chemat să depună mărturie cuminte și dreaptă
Tot ce credeam
Tot ce credeam tot ce credeam că-i de necrezut tot ce-mi închipuiam că-i de ne-nchipuit se înghesuie lacom în neîncăpătoarele mele vise abia acum pe înnoptate cutezând a se cere
Freamăt sub frunte
Zoltan Terner Freamăt sub frunte freamăt sub frunte un pui de viscol peste înzăpezitele mele tâmple stoluri cenușii de cuvinte unul mă adeverește altul mă minte cu muzici de
Vă observ...
Vă observ... vă observ de departe și de aproape fericirile deșarte vă văd mereu prin gaura cheii cum măcelăriți în sfântă veselie trandafirii și mieii vă văd flămânzi de mărire vă
Doar luminita ta
Doar luminița ta doar luminița ta mă mai ține, fetiță nemurindă minune nestinsă , abur de argint coclit între noi doar vântul răscolind nețărmuritele noastre
Credeam că e vântul
Credeam că e vântul Credeam că e vântul care îmi sfărâmă aripile nu era decât sângele meu silabisind clipele juram că e pădurea-ntreagă în palma ta era numai o frunză credeam că-i
Vin spre tine
Vin spre tine iubito, tu, tot mai departele meu cândva ucigător de aproape uite, vin spre tine, vin cu lentoare de săgeată oarbă vin spre tine, vin prăpastie miraculoasă născută
Câteodată
Câteodată câteodată te trezești dormind vorbești visând te faci că nu faci nimic zaci pe lângă tine prin preajmă mai încerci să mori un pic începi să termini ce n-ai
Cu drumurile lumii în spinare
Cu drumurile lumii în spinare chemați iarăși la o târzie joacă, din zare în zare, ne întoarcem acasă pe la toacă cu drumurile lumii în spinare. în curtea cu orătănii din
Ai luat de pe cerul tău
Ai luat de pe cerul tău Tatălui meu căruțașul ai luat,de pe cerul tău, soarele și mi l-ai întins mie,tată, ca pe un cornet de înghețată, să-mi bucur
Înțelesul
Înțelesul de cerurile mele zdrențuite și râncede mi se anină de-un timp încoace găleți de întuneric. de-aici poate, acest stil al meu ușor cadaveric. tu mă vezi cu toți
Cei duși
Cei duși Cei duși Se încăpățânează să tacă. Fățarnica lor mu‏țenie Este, în mod vizibil, Doar o stratagemă. Inexistenț‏a lor Este perfect perceptibilă, Cu
Pe atunci...
Pe atunci.. Brutarului Franți Kaluza Pe-atunci luna avea rotunjimea proaspătă a pâinii câinele o vedea si o lătra cerându-i să i se dea copacul în
Era prea alba
Era prea albă Era prea albă nesfârșirea din privirile tale pe atunci nu știam că sunt mult prea prețioase ca să le trăiesc și să le mor fără har orele pe care le
