Poezie
Înțelesul
1 min lectură·
Mediu
Înțelesul
de cerurile mele
zdrențuite
și râncede
mi se anină
de-un timp încoace
găleți de întuneric.
de-aici poate, acest stil al meu
ușor cadaveric.
tu mă vezi cu toți porii
întinderilor tale
și taci
taci mult prea multe vorbiri.
o, dac-ai putea trece
dincolo de aceste zidiri
ale cuvintelor de scrum
fără niciun ochi luat cu tine
la drum
fără a-ți drămui bătăile inimii
fără a te uita mereu la ceas
o, cât aș vrea să nu-nțelegi
ce spun
să nu afli niciodată
de aceste legi.
să nu auzi
acest clopot nebun
sub tâmple
să nu te-ajungă din urmă
aceste dangăte vestitoare.
vrei să fugi
te temi de mine oare ?
te știu din veci de veci
simți la fel ca mine
sunetele
cum ți se târăsc
printre pașii sterpi
pe trunchi prin rădăcini
ca niște șerpi
prin sânge de sânge.
mi-a trecut ora cea mare
sortită
pentru a învinge.
nu mai sunt eu alesul
iar tu, tu nu mai ai nici o scăpare:
însumi eu devin , pentru tine
înțelesul.
002.002
0