Zoltan Terner

Zoltan Terner Să da să nu să...da! să faci ce-i de făcut să taci ce-i de tăcut să nu strângi vorbe de-mprumut să da însorești tenebrele să nu se-ntețească febrele să nu-ți

Doar durerea privirile ți se poticnesc. mâinile îți rătăcesc în neștire. gândul ți-e cuprins de spasme, apoi încremenește. doar durerea, pasăre zburdalnică e liberă să te joace, în

sper sper la un trecut care încă nu s-a-ntâmplat și nu s-a-mplinit ca un obuz nedetonat ca o margine rămasă încă nemărginită ca o lume rămasă încă nelume poem care încă nu are

Când va fi când va fi să mă acopere bruma și să mă doară lutul și rădăcinile când voi vedea țărmul nopții că-și ascute luminile îmi voi alcătui o corabie care să mă-ncapă în

Am așternut am așternut drumuri pe care să merg dar pasul meu n-a reușit niciodată să fie întreg. am născocit ghicitori și enigme pe care n-am izbutit niciodată să le dezleg. am

Moment mă uit în sus trec în zbor câteva rândunele cerul rămâne gol ochii mei cerșesc de la el o privire bolta îmi aruncă un ochi indiferent, distant, de-un albastru spălăcit nu mai

plămădim zei vino, iubito, să plămădim zei din argintul viu al sângelui inimilor noastre. întâi zeul sosirii iar la urmă pe cel al plecării. începem de la început: din mătăsurile

Zoltan Terner Viața ca o aventură Viața omului este o aventură. A trăi e foarte riscant. Poți să mori oricând. Sau și

Zoltan Terner Aș vrea… aș vrea să fie și să pară că nu e. aș vrea să știu ce anume va fi pentru noi când în lume se va înstăpâni altceva,

Unul dintre noi doi într-o dup-amiază rece, unul dintre noi doi nu mai țin minte care, a simțit niște dureri și a început să se pregătească de plecare era într-o Joi într-o dup-amiază

Simple notații simple notatii de aer de apă de foc echivalențe disocieri disperări zdrențe murdare sughițuri finale suspendări oarbe respirații tăceri de

Presimt presimt o aripă albă-neagră ocrotitoare aștept cântarul de suflet omenesc nădăjduiesc încă și-acum la darul unui zâmbet nepământesc rupt direct din soare visez la o oglindă

Scriu scriu despre tot ce mi se mai întâmplă dinspre ziuă, înspre noapte poeme despre cum ascult, tac, măsor și număr și număr minune cu minune cu bolboroseli nebune cu

Din diminețile... din diminețile mele cu drumuri ne-nvinse ies cuvintele bătrâne troienite și încinse înghețate păsări de foc cu veciile de veci logodite ies acum și se cer

E ora târzie e ora târzie a stinsului zenit când nimic nu mai ceri când totul a fost spus noptos buimac și nedeslușit poeme îmi vin dinspre adâncuri arse din răsărit și din

Către cititor primește-mi cuvântul cu inima deschisă de parc-ar fi un verset din propria-ți carte încă nescrisă. Primește în dar mâna mea dreaptă și scrie cu ea. ia-mă slujitor și

Iată-le iată-le, vin, vin, copilărește fericitele mele basme de spaime dulci și de senin ziditoarele mele fantasme eu le-am chemat să depună mărturie cuminte și dreaptă

Tot ce credeam tot ce credeam că-i de necrezut tot ce-mi închipuiam că-i de ne-nchipuit se înghesuie lacom în neîncăpătoarele mele vise abia acum pe înnoptate cutezând a se cere

Zoltan Terner Freamăt sub frunte freamăt sub frunte un pui de viscol peste înzăpezitele mele tâmple stoluri cenușii de cuvinte unul mă adeverește altul mă minte cu muzici de

Vă observ... vă observ de departe și de aproape fericirile deșarte vă văd mereu prin gaura cheii cum măcelăriți în sfântă veselie trandafirii și mieii vă văd flămânzi de mărire vă