Zoicas Cristian

Eu nu mai sunt om Eu invart ploaia pe degete Cu fulgerul in jurul inelarului si Ma cunun cu furtuna Eu ridic moartea cailor spre ceruri si ii inviu dupa trei zile Impreuna cu sufletul lup Si

In parul tau - dorinta neagra a unei ore mut Vin toamnele de aur sa te inalte-n ploi Corabii scufundate pe maini sa te sarute Cu pasari de arama si vantul surd din noi. Pe geana-ti infinita

lolita nie en bloc lolita nie en bloc elle navigue au loin sous les cils a cent lieues de se douter que les silences et la jalousie la guettent elle oublie la liste et l\'allonge encore elle

Depotcovisem caii Ajunsesem intr-o padure de ingeri Ingeri plangand Noaptea nu contenea Si parca stralucea un meteorit mic Cazand de pe o parte pe alta a Universului Daca vei avea timpul sa il

Oamenii pier in sine.E-atata doliu pe frunze Toamna se zguduie lumea,corbii muscand din pamant Tulburati de amurguri se-nvart in zboruri confuze Mai pastrez ultima facla,lumina arzand. E vremea

Trandafir crescut din gheata Nu te mai ascunde-n ceata Te-ai ascunde printre crini Trandafir cu sapte spini Ba ma-ntepi cu ei in frunte Ba ii lasi sa ma sarute Dar cand zic foc de albine Cada

Perechea ochilor ei e azi mai aproape de perechile de suflete din mine E chiar perechile de suflete din mine inghesuite din aproape-n aproape intr-o singura imperechere de suflete pe care ea o

Moartea nu mai are scapare Sunt de mult pe urmele ei Pusca a devenit una cu mine Stranie pusca umblatoare

Ploaia curgea si tu nu mai taceai Din ochi ma loveai cu pietre in frunte Ne pierdeam urmarind copite de cai Fugiti din inalt , sintr-un clocot de munte Ma-njunghiai cu simple cuvinte Ca

Moartea nu mai are scapare Sunt de mult pe urmele ei Pusca a devenit una cu mine Stranie pusca umblatoare

Perechea ochilor ei e azi mai aproape de perechile de suflete din mine E chiar perechile de suflete din mine inghesuite din aproape-n aproape intr-o singura imperechere de suflete pe care ea o

Trandafir crescut din gheata Nu te mai ascunde-n ceata Te-ai ascunde printre crini Trandafir cu sapte spini Ba ma-ntepi cu ei in frunte Ba ii lasi sa ma sarute Dar cand zic foc de albine Cada

Intr-un tarziu , o frunza,din patul ei de moarte Cazut-a pe cararea-necata de noroi Nici un sarut de ploaie,nici vant ca sa o poarte Cazut-a pe carare sub un minut de ploi. Pe masa intre timp

Am intrebat incotro merge vantul M-am ratacit Mi-am pierdut vazul,auzul,simtirea Ca intr-un vis metalic , pamantul S-a prabusit,sa distraga privirea. Civilizatii marunte se nasc si dispar in

De-ar veni ploaia...Lacrima faptelor, Spalarea pacatelor, Durerea-mi de-a fi bolnav de mine insumi. Ca un suflet iesit din latenta De-ar veni acea ploaie Voce strigand:\"A fost

M-am convertit la o noua credinta: A cetii si-a frigului,a duhului-corb Nu-mi mai pasa de-a cailor grea suferinta Nici de arbori uscati sau de ingerul orb. Gandesc in negru si

Priveste riul curgand de la nord catre sud Strabatand lumea ca un fulger de aur Imi vin in minte amintiri de centaur La gand negandit ca verdele crud Liziera,priveste,cum riul inunda Ma ridic

Veneai tarand o frunza dupa tine, Ai spus:\"Cine esti si ce vrei?\" Am spus:\"Dupa tine cine mai vine?\" Ai spus:\"O frunza bolnava de tei\" Te taraie toamna prin bruma si vinuri \"Tu cine

E toamna ingerilor morti Tradati de iubire si de alte minciuni Nebun,alerg noaptea , batand la porti Satul de-nvieri si de-atatea minuni Si iata,iubito,inca nu am murit Desi far\'de nume si de

...Dar daca fiara strabatuta-n gand M-ar converti din nou in pradator Si te-as musca precum un lup flamand De urma ce ti s-a desprins de pe picior? ...Dar daca nesfarsit ca un cuvant In parul

Un cocor muribund mi se zbate sub tampla Rastignit pe un alt arc de elipsa Inchis intr-un timp in care se-intampla A fi cu el insusi mereu in eclipsa Accidental ma mai bucura sfera Dar de

E vremea ploilor de mai Vremea nerabdarii de sine Vremea drumurilor batute de cai A nerabdarii rabdarii de tine E vremea cuvantului smuls, Smuls dintre dintii tacerii Ca ochiul de frunza in

Ineaca vazduhul corabii barbare. Torente de umbre la pupa , la prora. Masurand timpul sangele doare Pulsand secunda,minutul si ora. Chipul ei sters pe pavilioane, Disparand lent dintr-o clipa

O insula-n nord pe o mare pustie Corabia-si leagana silueta barbara Ca o ilustra fantasmagorie In timp ce-o secunda ar vrea sa dispara Vant bun de la pupa,cum n-a fost vreodata Imi seman