Zoicas Cristian

Prin ceața sură am văzut piramida Mă prefăceam că nu mai aud nimic în jur Decât jelania ei de poliedru cu cinci colțuri Mă prefăceam doar... Corbii aceia îmi păreau atât de cunoscuți Atât de

Lotus negru eram Ochii priveau în oglinda pleoapelor Până când am simțit adierea caldă La sfârșitul toamnei Frunza de cireș se balansa în cădere Arătându-și singurele două fețe Era ultima

A venit vremea fiarelor. Aprindeți focul! S-a umplut cerul de foame și frig Năluci bezmetice bântuie locul N-am pe cine să chem, n-am pe cine să strig Trageți zăvorul, a venit

Din tine mi-a ramas culoarea Sarutului crepuscular Cu gustul diminetilor si boarea Serii baute din pahar Inca mai zabovesc sub trunchiuri Trecut de poarta pinilor uscati Adun lumina Soarelui

Într-o zi lupii Au alunecat pe aripa căzută a corbului Într-o ipotetică iarnă Pe o presupusă zăpadă murdară Șerpii arămii șuierau prin aer Lăsând rotocoale de abur albastru în urma lor Peștele

La miezul nopții adulmec vântul Substanța aceasta fără culoare Escaladând piramida cu gândul Că nu am avut nici un punct de plecare Am văzut ziduri împletite din vid Și urma calului-nor pe un

\"Al cui este cerul acesta ca de sânge?\" \"Al nostru\",a spus Lupul Cenușiu De departe se vad limbile de foc Ce străjuie muntele negru De unde noaptea ies cavalerii întunericului \"Îi vom ucide

Uneori vântul mă mai strigă pe nume În nopțile clare sau în ceața din zori De altfel nu-i loc pentru mine pe lume Și mi-e dor de-a ta coapsă,de păduri și de flori Pe loc repaos sub

Totodata aproape,departe de mine,Khrusos Anthemos Ca un \"trainspotting\",halucinant Eu asa te botez:Khrusos Anthemos Cu parfum moale,totodata electrizant. Khrusos Anthemos ca o floare de

Ceata pe strada,lupi rataciti Iz de mistere contemporane Caini vagabonzi,lilieci ipocriti Rascruci de idei in oglinzi si ecrane Scena intai...unica,practic Personaje,secunde si

Tu erai lemn cu aschii multe Cioplit ciudat de-un orb viclean Frunzisul tau,sa nu m-asculte Cazuse dupa-un bolovan Adulmecand esenta ta lemnoasa Mi s-a cristalizat pe iris sare Fara sa stiu

Cuvintele tale au degete Ele stiu sa mangaie si sa zgarie Degetele tale au ochi Ei cauta,privesc atent , cerceteaza,apuca si prind Ochii tai cuvanta in limba Stiuta doar de noi doi Dincolo de

De mult el nu mai este om S-a intrupat in corb de suparare Vegheaza campul cu ochi reci , de crom Si caprioare condamnate la moarte,pe carare Imi pare-un demon,candva indragostit Un inger

Din pergamentul picurat cu ceara,descantat Briceagul cu maner alb , magic , iti taie talismane Sa te aduca pe drumul licornilor,uitat In cartile ascunse sub sacrele arcane Apoi,o runa RAD si

Aceasta este dragostea unui viking ce-o vezi pe cer Acest fulger metalic,ingenunchind privirea Ca o scanteie smulsa de pe-o sabie de fier Aceasta-i este suflet , aceasta-i este firea Cu ochi

Something is cold and dark Inside this bottle She\'s sleeping in my bleeding arms She won\'t forgive her mother She was from a cruel world From which I took har away today To rest and

Duminica se bat luminile de porti De parca s-ar curma a lumii temelie Ma simt ca inviat a treia zi din morti Dar chipul din oglinda oare al meu sa fie? Duminica se sparg ferestrele-n

Faptura-ntunecata,mandra,precum un onix in lumina Lunii Buchetul de salbatici trandafiri pe brate albe marmoree In dans macabru,caii solari se-arunca de pe stanci nebunii Sarutul ei pe

O,suflet razboinic,tu nu mai ai pace Ai uitat cum sa razi,sa te bucuri,sa ierti Ai privire-nghetata si cuvinte sarace Parca-ai vrea si cu zeii din cer sa te certi Viking cetos,cu pletele

Inevitabil Mai explodeaza un neuron Culpabil

Bat clopotele,Vio;am murit? E-atata timp si loc de ore moarte Eu stau la coltul clipei,amortit De nefiinta care ne desparte Bat clopotele,Vio;esti aici? Vad umbrele spargandu-se-n

Moartea nu mai are scapare Sunt de mult pe urmele ei Pusca a devenit una cu mine Stranie pusca umblatoare

Ninge pe taramul pasarilor moarte Si de-atat amar si de intristare Plang in pumni si scriu litere barbare Peste zidul rece care ne desparte Corbul cel isteric umbra si-o petrece Peste parul

Mereu furtuni de cerbi,de pasari si petale Ma cauta spre noapte si ma gasesc in zori Timpul a-ntarziat si sta,imi sta in cale Incearca gand uitat din stele sa cobori. Mereu cuvinte noi m-arunca