Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Life should be the most beautiful terminal illness

2 min lectură·
Mediu
și fiindcă noi nu murim niciodată cu adevărat
până la capăt
ci doar ne desprindem de o viață pe care avem iluzia să o fi cunoscut în cele mai frumoase împrejurări
cu vene plutitoare ca într-un tablou pictat meticulos în pupila lui Jung
ca o vedere magistrală cu zimbri pe care chiar dacă nu ai putere să-i atingi
prin toate simțurile ce te definesc dar știi că sunt reali
iar această realitate zdrobitoare începe să doară și ea într-o inimă ce nu vei putea la un moment dat s-o mai iei cu tine
tot ce trăiești încape într-o cutie muzicală cu arc mecanic iar taina tainelor este că numai din Dumnezeu Însuși curge acea muzică
să te bucuri până la sfârșit ca la minuni
cu o tinerețe veșnică, să fii copilul vieții care și-a ales meseria de a nu mai crește vreodată ca-n poveștile cu Pan
ce e frumos trece și nu mai vine înapoi decât dacă trăiești retrograd tot ceea ce a erupt în tine într-o amiază cu nuferi
niciodată nu ne îndrăgostim cu adevărat până la capăt
numărăm stele,
infinitul
dragostea și tot ceea ce respiri
devine o galaxie cu iriși ce strălucesc spectacular
atât de departe de această lume.
Photo credits: Xperience Imagination (Pinterest).
0132387
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
207
Citire
2 min
Versuri
18
Actualizat

Cum sa citezi

Zavalic Antonia-Luiza. “Life should be the most beautiful terminal illness .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14181152/life-should-be-the-most-beautiful-terminal-illness

Comentarii (13)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@george-pasaGP
George Pașa
Textul e frumos, dar niciodată nu voi fi de acord cu titluri în engleză pe versiunea în limba română a Agoniei. Știu, e o modă.
0
@emilian-licanEL
Distincție acordată
Emilian Lican
Nu sunt de la meteo, dar este una dintre poeziile alea mincinoase care îmi bucură sufletul...
Foarte bine!
0
@ottilia-ardeleanuOA
Distincție acordată
minunată muzică interioară! o vedere magistrală a iubirii!
un poem galactic, spectacular!
merită o lumină discretă, din partea mea.
0
@roman-natasaRN
Roman Natasa
De fiecare dată când te citesc, mi se cutremură de emoție catedrala sufletuluu, dragă Antonia! Cel mai mult mi-a plăcut versul "și fiindcă noi nu murim niciodată cu adevărat". Mă duce cu gândul la emoțiile și experiențele pe care lăsăm în urmă.
0
@george-pasaGP
Distincție acordată
George Pașa
Cum există pe site, în ultimul timp, prea multe texte în jurul cărora, vorba lui Shakespeare, are loc „mult zgomot pentru nimic”, ar fi nedrept să nu spun mai multe despre acesta, chit că nu-mi place utilizarea unui titlu în engleză (pe care îl înțeleg, iar dacă nu, pot să apelez la „Google traducere”).
Că sunt de acord sau nu cu ideile poetice de aici contează mai puțin. Important este că totul se transmite într-un limbaj adecvat și sensibil, cu tropi cât de cât originali, mai ales metafora „galaxie cu iriși”. Nu-mi place trimiterea la Jung, dar cred că e vina mea, fiindcă pe Jung și pe tata Freud nu-i prea înghit.
Cred că pe viitor ar trebui să încerci mai mult puterea sugestiei, fără a face apel la termeni care se referă tocmai la starea creată de imaginile artistice. Spre exemplu, aici, durerea care e transmisă printr-un termen din aceeași familie lexicală: „să doară”.
0
@george-pasaGP
George Pașa
Încearcă să eviți pe viitor utilizarea lui „ce” în loc de „pe care”. Se admite în limbajul poetic înlocuirea pronumelui relativ „care” cu „ce”, dar nu și în cazul lui „pe care”.
0
@stanica-ilie-viorelSV
lavabil
0
@iulia-elizeIE
Distincție acordată
Iulia Elize
Mi-au plăcut versurile, ești o foarte plăcută prezență pe site mai mereu... Probabil este metafora feminină care impresionează, cred că atunci când vei mai acumula ani și experiență, poezia ta va arăta altfel... Nu neapărat mai bună, nivele multe în sus, pentru că și aceasta este poezie de calitate, poate nu mai este mult de urcat poetic, dar poate poezia de maturitate va arăta altfel...

Steluță, cu drag!
0
@zavalic-antonia-luizaZA
Domnule Pașa,

vă mulțumesc enorm pentru apreciere, recomandări și sugestii. Uneori îmi vin titluri în limba engleză sau altă limbă străină, dar engleza mi-e cea mai apropiată (pentru că o aud zilnic în jurul meu și o folosesc în aceeași măsură precum limba română), dar vă asigur că nu din cauză că ar fi un moft/modă. De peste zece ani scriu în acest mod pentru că uneori așa îmi vin cuvintele (în mod natural), m-am gândit să schimb titlul în limba română pe Agonia măcar, dar atunci nu eram sinceră cu mine și titlul ar fi sunat parcă forțat: “viața ar trebui să fie cea mai frumoasă boală terminală”. Aveți totuși dreptate, un poem scris în română cu titlul în altă limbă nu prea se împacă, însă sufletul meu folosește orice mijloc de limbaj găsește mai potrivit și parcă trece de toate aceste neajunsuri. Sunt conștientă că acest text nu este perfect scris dar mă bucur că mesajul s-a trimis în ciuda tuturor neajunsurilor. Mă bucură enorm intervenția Dvs. Un poem nu este doar stare mai trebuie pus și în cuvintele corecte și potrivite, iar aici mărturisesc că încă mai am de lucru și apreciez din inimă încurajarea luminoasă alături de îndrumările oferite.

Emilian,

mulțumesc pentru cuvintele luminoase de apreciere.

Ottilia,

mǎ bucură prezența ta luminoasă în buchet de cuvinte.

Natașa,
mulțumesc pentru cuvintele frumoase. “Non omnis moriar […]” mereu a fost citatul meu preferat.

Ilie,
mulțumesc pentru semnul de lectură.

Iulia,
mǎ bucură prezența ta luminoasă în cuvânt, gând și emoție.

Cu gratitudine, vouă: oameni frumoși și luminoși,
mǎ bucur să pot învăța cu bucurie de la voi toți, citindu-vǎ cu drag.
0
@cont-sters-2743Ș
șters
Cred că marele tău talent sunt imaginile puternice, din care nu lipseşte fiorul poetic. Ai darul de a transmite emoţia, ceea ce este cel mai important. Titlul în engleză încearcă o conexiune către trendurile americane, către poezia conceptuală, având valoare aforistică, ca şi multe dintre versurile poemului. Cu toate acestea, dacă vrei intromisiuni în engleză, ar fi de preferat texte mai scurte, care pot fi înţelese şi de cititorii care folosesc doar Google translate, fără a se pierde sensul exact. Dar, este alegerea ta, negarea formelor de artă consacrate fiind o trăsătură avangardistă sau, dacă ne referim la ludicul ei, chiar neomodernistă.

Minusurile poeziei tale sunt legăturile între versuri, încă nu ai găsit formula cea mai eficientă şi rafinată de a ajunge la totul unitar, abuzul de pronume relative şi conjuncţii lărgind, inestetic, poemul, ducându-l spre proză. Ori, drumul poeziei tale conceptuale, cu elemente aforistice, trebuie să fie spre concentrare şi esenţializare, nu spre lăbărţare.

Să luăm ca exemplu primele versuri: "până la capăt" este în plus, la fel "ci doar", "pe care". Cum s-ar putea concentra? "și fiindcă noi nu murim niciodată cu adevărat / desprinşi de viața iluzorie / a celor mai frumoase împrejurări. 17 cuvinte în loc de 31.

Şi la versurile următoare se simte o stângăcie, la continuarea lui "chiar dacă nu ai putere să-i atingi" cu "dar știi că sunt reali". Conjuncţia "dar" este inutilă. Apoi un vers foarte lung şi incorect gramatical: "într-o inimă ce nu vei putea la un moment dat s-o mai iei cu tine." Ar fi mers "într-o inimă imposibil de purtat mai departe". Iată cum s-ar fi înjumătăţit nr. de cuvinte.

Şi mai pot da exemple până la final, dar asta trebuie să-ţi intre ţie în sânge, să nu te grăbeşti să-ţi expui textele şi să le şlefuieşti cu atenţie.
0
@stanica-ilie-viorelSV
prietenul meu Caragea!
dar ce zic prieten...
frate de cruce, tovarăș, camarad...

când mai regizăm ceva, să punem de o revoluție, ceva?

tu ca generalul, eu duc gamelele, promit! :))

remarc comentariu tău obiectiv și folositor,
ar prinde bine mai multe astfel de intervenții
sunt și alții care pot face asta, dar preferă să stea deoparte sau chiar "linșajul"
0
@cont-sters-2743Ș
șters
te salut! La minus 10, inca traiesc! Am voie sa postez comentarii, iar daca postez texte, acestea ajung, cel mai rau, in pagina de autor. Cu toate ca sefii ar putea fi ingaduitori, neavand de ce sa se teama de mine la temperatura de zero grade. M-am gandit si m-am tot gandit. Poate ca inca mai prind bine cuiva niste comentarii constructive. UIte, interactiunea noastra a fost de bun augur, ai editat doua carti beton la o editura serioasa si ai cunoscut o altfel de lume! Ottilia ti-a fost si ea alaturi!Iar pe alti autori de pe Agonia i-am publicat in revista mea, prezentandu-i unui altfel de public! Asta inseamna, pana la urma, un sprijin adus acestui site. Sper sa mai pot comenta pe aici... Bafta!
0
@cont-sters-55051
Distincție acordată
Cont șters
care ne invită în adâncuri, ”să fii copilul vieții care și-a ales meseria de a nu mai crește” un vers care unge cititorul pe suflet, un vers mai mare decât viața, rostit în avantajul inocenței …

mă uitam aseară la interviul lui David Popovici,
cum a mulțumit și imediat a adus în lumină misiunea pe care o are de îndeplinit la nivel social, pentru țară,
am fost uimită cumva să văd cât de bine a înțeles ce înseamnă succesul, și
nu a rămas încâlcit în medalie și vai ce grozav este el, la fuguța a atras atenția spre ce este de făcut cu adevărat,
am citit pe fața lui o mândrie de copil, pentru că a muncit mult să îndeplinească un vis din copilărie, pomeții liberi, lăsați să se ridice în sus fără pic de tensiune, o lumină copilărească în ochi, indiferent de munca depusă ,
așa am văzut pe chipul său cum e ”să fii copilul vieții care și-a ales meseria de a nu mai crește” :)

referitor la titlurile în engleză, :)

înțeleg bine ce scrie Pașa,
mi s-a atras și mie atenția de repetate ori în trecut, nu am ascultat,
la ce credeți că muncesc zilele astea? extermin englezismele din poemele scrise acuma 4,3,2 ani,

am citit într-o zi și sincer mi-a sunat groaznic,
mi-a fost rușine de mine, sincer, și am zis Doamne ferește-mă, și am pus mâna pe schimbat titlurile, versurile,
mi-am făcut de lucru bine, dar mă bucur că nu am apucat să le public,
:)
0