Poezie
Trupul meu muritor vs cuvintele mele nemuritoare
1 min lectură·
Mediu
în această viață nu am fost nimeni alta decât eu însămi
ce am iubit a trecut prin mine mai departe prin măduva gândurilor
extrasenzorial
că dragostea este un fel de supliment pentru existență
ce prima dată trece prin creier
un anotimp nemuritor
ori un
tărâm fantastic de exersat vise lucide
suntem vii pe pământ și cerul părăsit întru-totul
citesc din Thoreau și pot atinge numai din memorie
hârtiile cu notițe
ce am trăit pot să trăiesc la infinit
ca Ofelia nemuritoare pe o barcă stingând din flăcări
numai cu puterea minții
the comfort zone e doar un eufemism pentru închisoarea ce tot crește în straturi dar tu te-ai obișnuit s-o iubești din toată inima ta
ca acest poem
în care lovește fulgerul de mii de ori
și lasă cicatrici spectaculare.
071.746
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 130
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Zavalic Antonia-Luiza. “Trupul meu muritor vs cuvintele mele nemuritoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14174316/trupul-meu-muritor-vs-cuvintele-mele-nemuritoareComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OADistincție acordată
OAOttilia Ardeleanu✓mi-a plăcut mult cum ai pus problema dragostei, dar și a muririi versus nemuririi, astfel încât aduc la lumină aceste cuvinte nemuritoare!
0
LADistincție acordată
ai reușit să cristalizezi cuvinte pe care le-aș trage pe nas. un poem farmaceutic, aș zice, și sper că poza e a ta.
0
ZAOttilia,
îți mulțumesc din suflet pentru lumina pe care ai revărsat-o peste cuvintelor mele.
Leonard,
mulțumesc enorm pentru cuvintele dăruite, inima mea s-a bucurat nespus. Da, poza este a mea: ochii mei muritori privind infinitul.
Cuvintele voastre nemuritoare strălucesc cu adevărat în inima mea,
Cu infinită gratitudine,
Antonia.
îți mulțumesc din suflet pentru lumina pe care ai revărsat-o peste cuvintelor mele.
Leonard,
mulțumesc enorm pentru cuvintele dăruite, inima mea s-a bucurat nespus. Da, poza este a mea: ochii mei muritori privind infinitul.
Cuvintele voastre nemuritoare strălucesc cu adevărat în inima mea,
Cu infinită gratitudine,
Antonia.
0
DVUn poem c-o parte finală memorabilă, confesiv: "the confort zone e doar un eufemism/ pentru închisoarea ce crește în straturi", iar despre eul liric sau cititorul îndeobște se afirmă: "te-ai obișnuit s-o iubești/ din toată inima ta". Lumea în care trăim acum e crudă. Altă lume nu-i.
Mi-a plăcut mult și trupul complex "tărâm fantastic de exersat vise lucide".
Mi-a plăcut mult și trupul complex "tărâm fantastic de exersat vise lucide".
0
ZADragoș,
mulțumesc din suflet pentru feedback-ul de apreciere. Prețuiesc fiecare cuvânt dăruit cuvintelor mele.
Cu imensă gratitudine,
Antonia.
mulțumesc din suflet pentru feedback-ul de apreciere. Prețuiesc fiecare cuvânt dăruit cuvintelor mele.
Cu imensă gratitudine,
Antonia.
0
ȘCDistincție acordată
titlu este putin cam pretentios si lipsit de poezie.
apoi ai versul ,, ce prima dată trece prin creier
un anotimp nemuritor,, trece cu nemuritor scad din forta meessajului. asa ca as spune ,,ce prima dată așterne în creier
un anotimp nemuritor,, iar continuarea ar veni in acord cu verbul ,,ori un
tărâm fantastic de exersat vise lucide,, (desi pt marirea efectului as scurta ,,ori un
tărâm de exersat vise lucide,, pt ca acel fantastic explica prea mult si scade din efectul viselor lucide (imi place de a introduce in poezie acest concept in aceest context al iubirii, bine ghidat)
,,ca Ofelia nemuritoare,, as sterge nemuritoare, pt ca diluezi efectul, explici ceea ce trebuie sa ramana emotie.
cu toatee astea vad ca ghidezi poeziile pe niste coordonate neasteptate, niste salturi din sinapsa in sinapsa ce duce la construirea unei stari. chiar cu micile observatii personale, poezia are un mare plus, si consider ca meerita locul la reco. asa ca +
apoi ai versul ,, ce prima dată trece prin creier
un anotimp nemuritor,, trece cu nemuritor scad din forta meessajului. asa ca as spune ,,ce prima dată așterne în creier
un anotimp nemuritor,, iar continuarea ar veni in acord cu verbul ,,ori un
tărâm fantastic de exersat vise lucide,, (desi pt marirea efectului as scurta ,,ori un
tărâm de exersat vise lucide,, pt ca acel fantastic explica prea mult si scade din efectul viselor lucide (imi place de a introduce in poezie acest concept in aceest context al iubirii, bine ghidat)
,,ca Ofelia nemuritoare,, as sterge nemuritoare, pt ca diluezi efectul, explici ceea ce trebuie sa ramana emotie.
cu toatee astea vad ca ghidezi poeziile pe niste coordonate neasteptate, niste salturi din sinapsa in sinapsa ce duce la construirea unei stari. chiar cu micile observatii personale, poezia are un mare plus, si consider ca meerita locul la reco. asa ca +
0
NMun reproș mărturisit pe jumătate. poemul ar mai avea ceva de spus. cere să spună...
0