Poezie
Iarna pe care n-am mai atins-o
1 min lectură·
Mediu
Era cald ca o dragoste de septembrie.
Strugurii se sfârșeau la capătul unei lumi unde oamenii treceau zilnic cu fețele acoperite. Dumnezeu locuia aproape precum cerul ce plânge în șoaptă. Numai să credem că rostul nostru nu este să ne frângem inimile, nici să ne temem când întunericul ne va strânge ori când umbrele cad ca niște răni vechi, curățind drumul dinlăuntru. Sunt slabă și oasele-mi dezvelesc dimineața când singurătatea îmi zâmbește obraznic.
Câteodată în pieptul meu aud cum bate inima unui înger, poate această ascultare mă ține vie, să nu mă frâng, doar îmi cunosc patimile în lumina ce-mi pătează fereastra.
O agățare vie a pleoapelor bâjbâind în zăpadă ca într-o îndrăgostire oarbă.
Îmi întinzi inima, să-mi arăți cum este de fapt dragostea în carantină. Un acoperiș bizar peste suflete înecate ce lasă ploaia să cadă-n voie.
Din cealaltă cameră, bunica din fotografie împletește fluturi
iar eu o privesc dând la o parte perdeaua din ochii ei.
Când iubești e ca atunci când ții cartea deschisă și cuvintele topesc în sufletul tău
zăpezile din iernile din totdeauna.
064.933
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 178
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 9
- Actualizat
Cum sa citezi
Zavalic Antonia-Luiza. “Iarna pe care n-am mai atins-o.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14149643/iarna-pe-care-n-am-mai-atins-oComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AMMie mi-a placut si titlul, si "Strugurii se sfârșeau la capătul unei lumi unde oamenii treceau zilnic cu fețele acoperite." desi nu prea am inteles prea bine logica si imi aminteste de un banc pandemic: daca ne imbolnavim toti, cine va mai culege via?! :)
E, totusi, un text auriu ca un inceput de toamna. Daca scoti ingerii, inima si dragostea si vezi ce ramane, poate ramane ceva bun.
E, totusi, un text auriu ca un inceput de toamna. Daca scoti ingerii, inima si dragostea si vezi ce ramane, poate ramane ceva bun.
0
GPMie, în general, îmi place cum scrie Antonia-Luiza, în primul rând pentru că discursul său are, de regulă, lirism de substanță. Totuși, aici discursul, chiar așa simplu și limpede, devine prea declarativ, excesiv sentimental (din fericire, nu sentimentaloid). Construcția textului n-aș zice că suferă, poate expresivitatea. Și eu remarc aceeași imagine poetică, dar și finalul, cu tot aerul său ușor clișeic. Sensibilitatea artistică și atmosfera generală a textului m-au determinat să citesc, la fel ca în alte împrejurări, cu inima strânsă.
Un plus poate fi acela că începem să recunoaștem vocea poetică a autoarei, o manieră de a scrie. Riscul manierismului există însă.
Un plus poate fi acela că începem să recunoaștem vocea poetică a autoarei, o manieră de a scrie. Riscul manierismului există însă.
0
AGun text sensibil, incarcat cu imagini elegante, frumoase...
poate deveni un poem superb daca se comprima putin versurile tocmai pentru a spori intensitatea mesajului. e treaba aia cu misterul, in fine...
frumos
poate deveni un poem superb daca se comprima putin versurile tocmai pentru a spori intensitatea mesajului. e treaba aia cu misterul, in fine...
frumos
0
ZAMulțumesc editorilor pentru recomandare. Și eu am simțit că textul meu ar mai necesita șlefuire, dar mi se pare mai natural așa cum este. Mulțumesc tuturor pentru răbdarea cu care ați citit, pentru feedback, apreciez fiecare comentariu, ca întotdeauna este foarte bine venit. Vă doresc tuturor să vă bucurați de o toamnă plină de poezie, frumusețe și dragoste. Dincolo de tot ceea ce trăim, am convingerea că numai în inimile noastre vom găsi o vară eternă. Cu gratitudine, Antonia.
0
RR“Când iubeşti”, se deschide “cartea” vieții pe care “Dumnezeu” a scris-o în limbajul iubirii necondiționate, desăvârşite, universale şi absolute, iar apogeul iubirii generează samadhi-ul având ca efecte fuzionarea completă şi totală a sufletelor îndrăgostiților.
0
Totusi o imagine pe care o remarc si care mi-a lasat o impresie frumoasa este cea a bunicii din fotografie impletind fluturi. Acolo este pentru mine poezia.
O lectura placuta.