Zareh Ara

Nah, că m-am enervat! N-ar fi prima oară, dar numai de asta nu mai aveam chef. Și totuși... nu pot să tac din gură.
Că pleacă Domnu Nicolae de pe site... la revedere, drum bun! Nu asta mă interesează. Nu-i nici primul nici ultimul care pleacă.

Însă m-am enervat. Și nu e vina Nicoletei, al cărei editorial l-am savurat, așa cum savurez numai cartofii prăjiți făcuți de mine.

Cauza intervenției mele este un comentariu, că deh... toți avem dreptul la o opinie, așa cum a avut și Doamna, Domnișoara... Gabriela Butnariu. Habar n-am cine e și nici nu mă interesează. Însă reacționez și poate mai bine ar fi fost dacă aș fi tăcut din gură, înainte să-mi urc \"diaspora\" în cap.

Contează foarte mult unde trăiești. Îmi dau seama de chestia asta. Mă uit la unii dintre voi. Of Doamna-Domnișoara Gabriela ce frumos și la grămadă se văd lucrurile de la Toronto. Ce manea frumoasă aș spune... ce puradei simpatici, ce oameni răi românii ăștia de prigonesc țiganii care le fură din poșete, ce kitsch minunat, ce frumoasă e globalizarea... dacă ar fi și Europa precum SUA, Canada... dacă ar fi oamenii așa de creștini așa cum sunt cei de acolo, care susțin războaie în Iugoslavia și Irak, care acceptă homosexualitatea, care habar n-au unde e România pe hartă.
De ce Canada nu dă viză de emigrare țiganilor, dacă tot sunt așa de prigoniți aici? Doar oameni sunt și ei. Da\' francezii ce au cu ei? De ce nu-i lasă să doarmă prin gunoaie, să fure prin metrouri, să cerșească... doar sunt oameni ca și noi, au sensibilitate, au trăiri, iubesc și ei, nu? Au și ei poeții lor (cum o chema pe fata împăratului țiganilor?), au ghicitoarele lor, muzica lor... ah... maneaua asta atât de sensibilă.

\"Prima lectie pe care o inveti intr-un oras multicutural, ca Toronto, e toleranta.\" De ce oare? Cum s-a ajuns la orașul multicultural? Nu din cauza emigrației? De ce se bate atât moneda pe desființarea ideii de minoritate într-un stat? De ce și dvs susțineți un astfel de lucru? Vă e cumva frică să trăiți cu stigmatul de \"minoritară\" pe frunte?

De ce răspund pe tonul ăsta? Pentru că comentariul dvs m-a jignit. Pentru că trăiesc în orașul multicultural București și m-am săturat de atâta \"cultură țigănească\". Pentru că țin în mână o telecomanda și mi se spune: ești liber! Ai 24 de canale. Pe 8 dintre ele apare prim-ministrul nostru, pe 4 sunt desene animate pentru copii, pe 2 se vorbește despre câini și crocodili, pe 3 sunt niște vorbe pe un ritm, care cică e muzică, iar pe restul sunt filme americane, unde sigur măcar un polițai e negru, iar dacă personajul principal e homosexual, atunci sigur ăla e băiat bun. Ești liber să alegi ce vrei. DA! Așa este! Sunt liber să închid televizorul și să mă întreb de ce îl mai am.

Sunt convins. Canadienii și americanii știu cel mai exact ce înseamnă cultură. DA! E suficient să ajungi în Las Vegas ca să-ți dai seama de asta. Cum stă barca piraților lângă Sfinxul din Egipt sau cum se îmbie artistic castelul regelui Arthur cu turnul din Pisa.
Câteodată, din plictiseală, mă uit pe Discovery. Iată ce-a mai rămas din cultura germană. Hitler! Asta e tot. Cel mai important lucru de la nemți a rămas Hitler. Nu tu muzică, poezie, arta germană din atâtea secole... nimic. Hitler și genocidul. Abia aștept să văd niște emisiuni despre Vietnam, Iugoslavia, Irak... dar mă tem că întotdeauna învingătorii au dreptate. Turcii au făcut un genocid împotriva armenilor la începutul sec. XX. Vreo emisiune despre asta? Discovery ceva? Nimic? Știu... armenii nu sunt importanți... așa ca alții. Deh... națiile astea

OK! Schimbați canalul, dacă aveți unde. Dați pe o telenovelă, sau pe un sit-com șmecher american, să-i aud pe ăia cum râd înainte de a apuca măcar să zâmbesc. Ce serial de comedie e ăsta? Băgați negrii hip-hopiști că asta a mai rămas din muzică și hai să trăim fericiți și sănătoși. Are grijă de noi \"civilizația americană\"!

Negrule... bagă o manea tată!

ca-ntradevar - ca-ntr-adevar
ce-a dulce - cea dulce
ca-ci nu stiu - caci nu stiu

Te rog corectează!

Regret că abia acum am citit acest poem pentru prima oară. M-a încântat!

Jos pălăria Nexuse! M-ai lăsat fără cuvinte!

Am eu o vorbă... \"Cine știe, cunoaște!\" Hehehe! Da Ioana, de obicei trupele de black se disting printr-o melodicitate acută a pianului, a orgii și printr-o agresivitate extremă a vocii. Nu cred că se poate urla mai mult decât în muzica black.
Citind a doua strofă, mi-am adus aminte de un concert Dimmu Borgir. Nu știu de ce... așa mi-a venit.

Mie îmi place poezia că e cu monștrii și se lasă cu bestializare... aidoma unui concert Dimmu Borgir. (asta mai ales în strofa a doua)
De altfel... bestia umană cu chip de înger se află mereu în preajma noastră, chiar și atunci când se întinde după struguri... etern acri.

Mă mai gândesc încă la acele praline... nu știu... văd eu...

Cum spuneam... nota 10 pentru imagini. Mi-a plăcut în special prima strofă... \"dezlegându-mi moartea de mâini\", însă e un poem extrem de reușit.

La mai mare!

Să vii este cu 2 de \"i\". Ai de 4 ori această greșeală. Te rog corectează.

Mulțumesc!

De asemenea... vor fi acceptate mâine doar comentariile ce reprezintă un ultim omagiu adus Herrei, în subsolul Editorialului.

Așa este Mihai... îi rog pe toți să nu posteze nici un text sâmbătă. Chiar dacă cineva se va gândi să nu respecte acest moment, textul respectiv va fi refuzat până la miezul nopții.

Dau o steluță, pentru ca mesajul lui Mihai să fie citit de cât mai mulți!

Felicitări Alex!
Te așteptăm la București să facem o lansare.

Se va lăsa cu bere adusă de Bogdan (se apropie ora rămășagului) și cârnați de la nea Anton!

Textul ăsta e chiar interesant.
Dar, ce bine ar fi dacă ai renunța la caps lock. Parcă strigi... iar urletul în poezie trebuie să fie dat de înșiruirea frazelor nicidecum de artificii gen \"chat\".

la sfârșit... nu e cumva:

\"in care Strainul,
Poetul si Necunoscutul
isi sagetau cuvintele\" ?

În rest... cam expeditiv text... ca și celelalte de altfel. Flautul acela încearcă din răsputeri o muzicalitate a frazelor și implicit a textului.
Eu aș pleca de la fiecare vers în parte, dezvoltându-le, exprimându-le, visându-le.

Una e să iubești și alta să nu-ți pese de ceea ce exprimi. Eu nu numesc asta haos ci indiferență.
Cu plăcere!

\"unicå\"
\"nimc\"
\"infint\"
\"sa fi\"

Nu te supăra pe mine, dar înainte să trimiți un text, recitește-l... odată, de două ori dacă nu ești sigur. Te rog eu frumos.

Salutare! Îmi pare rău pentru starea în care ești. Te rog totuși să pui cratimă în loc de apostrof, spațiu înainte de paranteză, să modifici \"shourile\" așa cum se scrie de fapt, și să modifici \"din\'ainte\" acela, pentru că este greșit.

Îți mulțumesc!

Nu reușești tu de fiecare dată, dar uneori o nimerești. Mă refer la sinceritatea din spatele cuvintelor. Nu găsesc aici nici o urmă de prefabricare, de chin, în a exprima starea de putrefacție. Chiar și flegma aia... stă bine acolo zdrobită pe asfalt.
Poate totuși ai putea găsi un alt titlu, mai cuprinzător. Acesta e prea explicativ.

Este un text care a ajuns \"la mine\"... printre puținele din ultima vreme.

Antoane, eu sunt unul din admiratorii tăi care deocamdată nu s-au obișnuit cu noul tău stil postmodernist. De aceea, un text ca acesta \"clasic antonian\" îl primesc oricând cu multă plăcere. Departe de a fi un text excelent, el ne reîntoarce la versul tău, atât de iubit aici.

Mai povestește-ne!

Trandafiraș, nu te mai mira... dau eu steluța, căci într-adevăr merită una.

O exprimare simplă, la prima vedere chiar prea simplă, dar puternică, plină de sensibilitate.
Este un text din acela pe care fiecare dintre noi încercăm să-l scriem atunci când nu mai putem rosti cuvinte.

Acuma, îmi pare rău dacă vă deranjez pe căldura asta...

Fratele Lazuli spune că acest text este o poezie și eu cu fratele Lazuli am vorbit de multe ori pe această temă, cum ar veni \"ce este de fapt o poezie și ce nu este\". Ca de obicei rămân la părerea mea, cum că tăcerea în poezie se manifestă la nivelul simțurilor, prin efectul datorat puterii cuvintelor emanate.
Dar știu și eu ce să mai zic?
Dacă tăcerea în poezie înseamnă absența efectivă a fiorului poetic, atuncilea îți mulțumesc pentru dedicație prietene Depeche Mode. Ești un mare poet în viață, chiar dacă nu spui nimic.

Și lu\' Monika o precizare. N-am nimik cu gândurile lu\' Depeche Mode, atâta timp cât nu și le consideră poezie. Gânduri îmi trec și mie prin cap destule. Uite una:

\"Nu mai suport căldura de afară
Probabil mă voi duce să fac un duș.
O să-mi iau și mobilu\' cu mine
Poate mă sună careva.
Dacă vă uitați prin gaura cheii
Probabil mă veți vedea gol.
V-am scris această poezie ca să vă avertizez, în caz de pudicitate.\"

Hai fraților că-s și eu mare poet în viață!

Domnule Alex Bâcu, aprind și eu o lumânare în memoria Kopilotului, care a căzut la datorie.

Vorba aceea:
Să fie de sufletu\' lu\' domn Mitică!

Poate rugăciunile noastre nu-s Degeaba.