sunt automatic afișez un vag surâs electric
secundele frenetice sfârșesc imperceptibil
câinii fricoși se ascund sub roțile trenului
sigur își vor pierde gâturile
poeții își caută versurile
se aude un cântec de buha
în timp ce ne târâm oasele pe aleile pierdute
sub frunzele copacilor
se ascund adolescenții îndrăgostiți
cremenea din ochii lor se aprinde intermitent
de noi a trecut
mă joc cu o bucată de gheață
dintr-o palmă în alta se topește
se preling picături de apă
lacrimile femeilor părăsite
apa se scurge pe podeaua de lemn
se ascunde-ntre fibre
sufletele morților se
în dimineața de dinainte de fuga prin codrii
mi-am pus cu grijă gândurile la uscat
iar pașii mei apăsați
i-am îndesat în rucsac
un copac apoi altul
și altul
se perindau prin fața noastră
Nu am de oferit nicio floare acestei lumi,
niciun dor.
Plânsul tău devine murmurul unei ape
ce curge la poalele dealului.
Visul dispare în nemărginirea neputinței
iar aripile fluturilor au
Funesta trecere a armatelor de licurici
zguduie din temelii orașul.
Luminând fluorescent
își scutură amenințator elitrele.
Mă arunc la pamânt,
fără a mă gândi la balta de noroi de lângă
Dracul galben se cațără pe perete
și-mi bate-n geam în fiecare seară
pe la șase și jumate.
Încearcă cu disperare să deschidă fereastra,
să rupă foraibărul și balamalele.
Noaptea când uit să
Voi dansa în acestă noapte
de va crăpa pământul,
Voi dansa ca un diavol
la picioarele lui Dumnezeu.
Dansul meu frământă clipa
și o transformă în aluatul ce leagă timpul.
Dansez de fiecare
Des-părțire
Orașul sărutat de o silă sublimă se leapădă de noi,
Nici măcar îngerii nu vor să ne iubească,
Dar plâng femeile pe noi.
Urăsc femeile, copiii nu vreau să-i suport,
Eu mă scufund
ZM