Zaharia Ramona

La mine dragostea presupune un consum mai mare de energie ... e mai multă bătaie de cap, dacă nu știi de ce urăști trebuie să știi de ce iubești.
De acord cu tine - clasificările sunt necesare, dar dacă ele rănesc, exclud, persecută în momentul în care nu sunt corecte ...
Liga vulgarilor - e și ea împărțită în subcategorii, nu?:)
Oamenii sunt mai mult divizați pe categorii decât uniți prin apartenența la o categorie.

La mine \"ura\" nu e absența iubirii. Mă irită de la o vreme toți cei care își analizează semenii cu acul bine pregătit să ți-l înfigă în cap și să te catalogheze în colecția lor de gângănii. Ei decid ce este bun/frumos/estetic, și se simt datori să te sancționeze dacă nu corespunzi \"standardelor\". Nervozitatea este și mai mare atunci când printre ei se află oameni de valoare, cu inimă ...

Cea mai dureroasă e liniștea aia anormală... O realitate nouă care te izbește direct în figură.
Poezia ta are linii simple, generoase, ca o roche vaporoasă de vară. Nimic patetic, nimic chinuit. De aici izvorăsc tristețea senină, durerea sinceră - fără nici un artificiu.
Figura bunicului este un portret cu creioane cerate, ai prins esențialul fără prea multe detalieri.

Luana, mă bucur sincer că textul ți se pare poetic. Adevărul e că nu am simțul armoniilor interioare, necesar în compunerea versurilor, așa că mă mulțumesc să \"mimez\" poezia.

* * *

Adriana, nici o întrebare care are legătură cu subiectul nu poate fi deplasată.
Răspunsul însă ... e cu totul altă poveste. Nici să vreau nu pot să mă explic.

\"sângele îmi umple inima cu lumină\" - exuberanță, sau bucuria de a fi - simplă, firească, subiectivă?
E minunat să poți deschide ochii \"spre cer\".
Îmi plac mult ultimele 2 versuri, surprinzi foarte bine plăcerea \"secretă\" a plimbărilor lungi prin lume cu sufletul în buzunarul de la piept în loc de pachet de țigări.

Nu am mai citit de mult timp ceva care să facă rezonanță ...
Redai atât de plastic trăirile. Îmi place să cred că marea majoritate a oamenilor au momente când \"plutesc ca un balon cu heliu într-o stare confuză\". \"Tablourile prin care te pierzi uneori\" sunt imagini tip cișeu fotografic pe care le reți din viața în derulare sau sunt creații expresioniste redând tensiuni și stări conflictuale?
\"e 1:20 și nu știu ce vreau de la viață\" - mi se deschide un gol uriaș în minte, persistent ca o noapte polară când ajung la concluzia asta.
Mă repet dar nu mă pot abține: redai superb trăirile!

\"fiecare pas
era încă un munte, încă un continent, încă un univers
/drum de trăit/ drum de aflat/ drum de străbătut/înapoi
până la tine
/cu răbdare de melc/ cu furie de uragan/ ori cu viteza luminii.\"
Norocos cel lăsat \"acolo\"!!!
Entuziasmul unui om îndrăgostit, nerăbdarea și bucuria cu care așteaptă REVEDEREA sunt cele mai eficiente remedii împotriva îmbătrânirii spirituale.
Textul redă nemaipomenit de autentic trăirile cele mai minunate din lume.

Nu suntem îngeri, dar uneori ne străduim :)
Mulțumesc!

\"strada pe care lungeam drumul spre casă\"
cuvintele astea declanșază la mine amintirea vremurilor când mersul pe jos era cel mai bun exercițiu de concentrare asupra mea și a lumii aflate în opoziție. Întâmplarea face că pe atunci se punea preț pe \"filme despre lucruri reale\",\"despre oameni\".
Graba lumii a preschimbat plimbările în drumuri scurte, filmele în curse contra conometru, iubirile în relații \"pasagere\".

\"nimic nu am comun cu acrobații\" - oare interpretarea textului nu trebuia pornită de aici?
Pentru cei care găsesc unele teme \"banale\" ... să nu uite definiția temei literare - \"aspect al realității care se reflecă într-o operă artistică?\" Banală sau nu, realitatea are mereu grijă să te lovească în stil \"clasic\" - nu e oare moartea cât se poate de banală?
Și unde mai pui că se tot vorbește de \"tema iubirii\", de \"tema istorică\" etc.,în orice perioadă din istoria literaturii și în cadrul tuturor curentelor literare. Blaga o fi banal ...Nichita Stănescu ..... cred că mai tot ce înseamnă valoare e banal...
Goana asta furibundă după originalitate duce de multe ori la exprimări sterile, la imagini vizuale nefericite. Mircea Eliade spunea că nu e importantă originalitatea ci autenticitatea și sunt de acord cu el. Dacă cineva vrea să se exprime în rimă deși \"la modă\" este versul alb ... și dacă reușește să o facă bine, nu văd unde e problema. Felicitări Mihai, versurile tale nu prezină escreșcențe emoționale cartilaginoase, au mesaj.

Ce imagini vizuale minunate... Curg atât de natural ... nici nu e nevoie de adjective \"șoc\" de resuscitare a interesului. Subiectivizarea nu duce la opacizarea mesajului.

\"niște străini impacientați de întâlnirea cu speranța și cu marile idei\" foarte bine spus ... ce pot fi \"contemporanii\" mai mult de atât?
\"realitatea e aceeași chiar dacă oglindirea ei se face printr-un ciob/sau printr-o oglindă întreagă.\" ai foarte mare dreptate si aici, totuși mai există și cioburi colorate ... De multe ori am asociat oamenii cu bucați de sticlă colorată. Toți trăim \"realitatea\" dar o \"oglindim\" diferit ...
Încerc să înțeleg ideea de schimbare ... dar nu sunt de acord cu ea ... oamenii nu se schimbă ...scot doar la iveală ce pot avea mai bun sau mai rău din fondul lor sufletesc ... \"intervalele pot fi regulate sau oscilatorii\"

Și o timidă întrebare ... de ce tocmai timpul? Pentru că el nu poate avea relevanță decât în \"lume\" este corespondentul vieții?

Enumerarea de substantive din prima strofă ne dezvăluie,prin forțarea la asociere, o părticică din lumea fetei cu soarele. Pentru oameni diferiți ... vara poate sa însemne f. multe lucruri, la fel si cuv. cireașă dar mai cu seamă delir și cristal ... Cu toate acestea,din fericire, indiferent de asocierile pe care le poate face mintea umană, raza semantică ne oferă o sferă care ne menține în niște limite de asociere/interpretare, astfel încât imaginea compusă in minte să nu fie total străină de imaginea interioară care a creat enumerarea... Îmi place treaba asta ... oricum ... nu putem decât să avem \"o părere\" despre ceilalți ...
Există filozofi și filozofi ... desăvârșiți sau nu prin \"simțământ\" poate că în aceeași măsură ca poeții ... sau alți creatori de artă.
Întoarcerea către sine este epuizantă atunci când apele sunt tulburi ... și mai ales când întoarcerea se orientează către un eu care se proiectează în trecut \"Devorez amintiri
E suprafață și totuși adîncime/Pustiul din mine.\"
A \"strâmba\" aparențele înseamnă uneori a schimba lumea ...
A trăi - dincolo de toate negațiile - înseamnă a ne amăgi de foarte multe ori, rar avem certitudini și victorii depline.
Apa și luna sunt elemente cu care se identifică feminitatea, nu?
Fata cu soarele ... ar fi atunci cea care \"trăiește proaspăt\"?

Fluturii care ies din biserică slăvesc împlinirea - rodul. Biserica văzută ca punte între Dumnezeu și oamnei este interesată de rod, de finalizare, pe când femeia știe importanța înfloriri - a frumuseții, fără de care nu poate exista rodul
Luceafărul e fascinant de lumea pe care bezna o ascunde. Bezna e condiția strălucirii lui și totuși absența ei dă alte străluciri
Spectacolul permite eschivarea de la morală. Pe șcenă valorile umane nu au nici o importanță în fața valorilor artistice.
Nu știu în ce măsură am interpretat corect, dar îmi plac mult imaginile vizuale.

Filmele de groază au un clișeu la final: acel insinuant - și frustrant - \"va urma\". Numai că \"va urma\" poate fi mai bun sau mai slab ... Și de cele mai multe ori repetiția nu aduce schimbări decât de nuanță - din acest motiv există egalitate între sexe :)

jumătate umbră

dacă o jumătate e umbră și cealaltă e moarte și dacă ținem cont că pe un alt plan umbră = moarte, viața este aici anulată și înlocuită cu existența.
Viață ruinată de teamă ... Teamă, umbră ... izolare
A doua strofă: viață/urlet. Urlet în antiteză cu viață, sau viață=urlet și atunci viață = suferință?
A mai rămas doar 1/2 din viață care este ură, teamă și în ultimă instanță nimic ... pt că team și ura fac inutilă viața