Yigru Zeltil

Este aici o poezie care își compune din non-firesc firescul, și reușește, de fapt, să acorde firescului din urmă valoare primă, originară, joc prim - tocmai de aceea subtilitatea lovește, nu se mai ascunde printre nori luna Poeziei...

Aș spune: promițător, dacă n-ar fi depășit deja promisiunile...

Mă gâdilă plăcut la urechi acest poem, deoarece nu e doar un tratament sec al realității cotidiene. E genul de poezie care n-ar reuși să supraviețuiască unei aridizante analize, pentru că farmecul ei e în altă parte și în mare parte transparența corpului poemului justifică poate rezonanța mea cu el (poemul). Ar fi greu deci să justific în cuvinte umane punctarea cu o steluță a acestui poem care sună suspect de mult a manual de alchimie... Mai presus de toate, îmi fac abonament la \'cest poet vestit care încă n-o fi vestit, dar are stofă...

La mai mare existență
YZ

Despre ce antologie de autor e vorba? \"Maxime cu zecimale\" (care nici nu știu dacă este antologie, pentru că n-am văzut-o) sau \"O cafea sub un cearcăn\"? Oricum, un poet aparte care așteaptă să fie descoperit. Am găsit anul trecut într-o bibliotecă \"O cafea sub un cearcăn\", a fost o surpriză plăcută pentru mine...

Cred că te referi la \"Cântecul de noapte al peștelui\" de Christian Morgenstern, dar acesta a murit demult. Asta dacă nu cumva acel poet tânăr a încercat să preia \"rețeta\"...

Poate și din cauza formei oarecum insolită (de proză poetică), mi se pare că aceste \"Fructe verzi\" aduc un aer oarecum nou... Cel puțin pentru mine, care nu sunt prea la curent cu \"achizițiile\" poeziei românești din ultimii ani...

A fost (și este, căci memoria lui nu se va stinge) cu adevărat un spirit polivalent, o valoare, un corifeu în carne și oase prin tot ce a făcut care a promovat intens poeții contemporani și nu numai (vezi, de exemplu, excelenta sa antologie a literaturii avangardiste, ediția din 2006). De am mai fi avut câțiva ca el...

Aș zice că poetul n-are niciodată cu adevărat concediu. Minunarea este perpetuă. Pauzele sunt doar de respirație, iar poezeama merge și ea în flux și reflux, dar când anume este fluxul respectiv refluxul este mai mult o chestiune subiectivă. În fine... Oricum, în ultima vreme m-am simțit foarte în formă, iar ceea ce am postat pe site nu este, cred, mai mult de o jumătate din producția mea recentă. Și cele mai multe comentarii negative le-am primit pe seama tentei amoroase din ultima vreme, care, fie vorba între noi, nu se datorează vreunei persoane anume...

...La stadiul la care am ajuns pe site, pot pune texte fără să mai treacă prin filtrul editorilor.

În orice caz, sper din tot sufletul ca mai mulți utilizatori să aibă carul de noroc pe care l-am avut la început, când am ajuns pe site, să aibă parte de editori îngăduitori, dacă nu chiar de mare ajutor. Știu un poet care a scos recent o carte de debut destul de reușită, dar atunci când a postat unele dintre textele din volum pe acest site, mai toate i-au ajuns la categoria \"Atelier\", deși n-ar fi meritat...

Felul în care este lumea depinde de cum o percepem noi. Ce înseamnă \"Zugrăveala face diferența\"? Concepția noastră asupra lumii face diferența, schimbă totul, chiar dacă nu pare să schimbe nimic în plan obiectiv.

Am observat un mic typo: \"decât să îți cadă o cărmidă în cap\" - nu era cumva \"cărămidă\"? În rest, numai de bine. Ce altă părere să am în legătură cu un astfel de text? Pentru că, totuși, mai rar un urmuzian fără iritantul tragism inerent unui Absurdistan. Un Absurdistan care este relaxat și naiv, în cazul tău. Toată stima și tot respectul pentru sucul de portocale, fără de care lumea ar fi fost mai puțin bună...

La mulți cartofi,
Yigru Zeltil

...o mică greșeală: în rândul 10, paragraful întâi, se scrie \"Mondernismul\" în loc de \"Modernismul\", așa cum este corect... În rest, numai de bine! Plăcut surprins de mențiunea lui Pericle Martinescu, fie și într-o doară, chiar dacă lipsește încă, de pildă, Constantin Fântâneru, care îl precede cu câțiva ani pe mult mai cunoscutul Blecher...

...Aceasta este o traducere destul de veche, așa că nu este prea cizelată... Oricum, bănuiesc că cei mai mulți știu deja engleză, așa că cei curioși nu vor avea probleme să digere variantele originale ale poemelor lui Cummings...

...Nu știu cum să vă spun, dar cartea nu-i de vânzare. Cu toate acestea, o să public zilele astea toate poeziile cuprinse în ea pe Internet...

Ar fi trebuit poate să fiu puțin indivios pe dvs. că ați cunoscut asemenea poeți de aproape (nu știu decât câțiva oameni care au scris poezii la viața lor, dar n-au fost consacrați... De fapt, știu foarte puțini oameni cu preocupări literare în zona mea (nu vorbesc de Internet, aici e mult mai facil să găsesc prieteni amatori de aceleași chestii ca mine), de unde poate și aerul de etern provincial...

...poemul aceasta nu este atât dadaist, cât mai mult bacovian (mă refer mai mult la Bacovia din ultimele volume)...

...nici nu trebuia să sune exact ca Bacovia, nu? Comparația ta cu Lorca îmi pare un compliment, așa că mulțumesc! Mie îmi pare puțin rău ca n-am reușit să găsesc niciun volum de Lorca, deși am văzut o poezie a sa foarte grozavă, \"Insula\", în \"Structura liricii moderne\" a lui Hugo Friedrich. Mi-ar plăcea să regăsesc acea carte...

Interesant articol, dar am observat unele greșeli:

1. Primul volum al lui Gellu Naum se numește \"Drumețul incendiar\", nu \"Călărețul incendiar\".

2. Se spune la un moment dat că Ion Caraion a tradus constant din Breton... Despre ce cărți e vorba? Aveam impresia că nu există nicio carte în română a lui Breton, dar poate că mă înșel... Sau vă gândeați la Raymond Queneau?

3. De asemenea, se spune că grupul lui Breton era compus din Aragon, Eluard și Ribemont(-Dessaignes). Aragon și Eluard au plecat încă din 1931 dintre suprarealiști, preferând să abordeze \"arta proletară\".

Ce frumos când omul chiar dorește să evadeze din climatul suferinței! Fericirea o putem găsi în noi înșine! Unii s-ar părea că nu le place acest text din moment ce a ajuns la \"Atelier\", dar eu apreciez acest gest al tău esențial, aș spune!

Yigru Zeltil

Riscând să devin răutăcios, trebuie să atrag atenția că ai scris \"nascuți\" în loc de \"născuți\" și \"padurea\" în loc de \"pădurea\". Altminteri, îmi place aerul inocent al acestei poezii! Am impresia că mulți poeți adoptă în ziua de azi o postură prea serioasă, prea \"virilă\" și uneori chiar \"filozofică\"! Intelectualitatea (!) excesivă dăunează însă grav sănătății, am impresia. O astfel de postură naște multă deprimare (de altfel, încurajată chiar de critici!)... asta pe când versurile mai optimiste, poate mai naive sunt date la o parte!

Acestea fiind zise, textul de față degajă un aer de-a dreptul primăvăratic, aproape... hawaiian dacă țin cont de primele două versuri. Și are un text chiar... terapeutic, aș spune!

Yigru Zeltil

Recunosc: conceptul, cel puțin, al acestei poezii mi-a uns cu Finetti sufletul ca o felie de pâine. Deși unele puncte sunt puse unde ar fi trebuit să fie virgule, îndrăznesc să afirm că nici ambalajul nu e cu mult mai prejos decât mesajul. Poate unii ar considera această poezie ca fiind o simplă aberație, dar eu sincer cred că este posibil! Ceea ce mulți nu știu este că, de fapt, gândurile sunt mesaje care nu rămân în interiorul corpului, ci sunt emise în jur pe o frecvență anume, cu care nu se poate intra în rezonanță în mod obișnuit (gândiți-vă la posturile radio: sunt pe niște frecvențe pe care noi nu le-am putea recepționa fără un aparat de radio)! O teorie cu care unii poate nu sunt de acord, dar care pare să explice posibilitatea telepatiei!

Revenind la poezie, îmi place și sălbatica luciditate cu care sunt livrate versurile, care adeseori se lipesc de creier ca un refren: \"cuvintele pe care le simt însă/mi se sparg pe buze/înainte de a le rosti\". Îmi place faptul că ești un \"întrebător\", că nu iei lucrurile de-a gata, ci încerci să le găsești adevăratele atribute. Ce ne-am face fără dileme? Iar eu cred că dacă i-am recepta pe ceilalți oameni ca pe \"frații noștri\" (și nu ca pe niște dușmani!) și că dacă avem virtuțile la noi, de ce să ne supărăm dacă gândurile noastre pot fi citite de toți ceilalți? (Dar câți nu au secrete?...) Este bine să fim într-o casă de sticlă sau nu? (Cred totuși că telepații n-ar putea să citească toată memoria unei persoane, ci doar gândurile ce se derulează pe moment în conștient.) Și, așa cum am mai spus, este de apreciat faptul că pui întrebări. Vom trăi și vom vedea!

Ne mai vedem,
Yigru Zeltil

În acest moment se așează pe frunze un aer tomnatic, sângele națiilor. Eu cred că o umbrelă tot avem! Felurită, dar identică. Nordicii și sudicii - iată separarea care, am impresia, a pornit tot de la nordici, mereu cu urechea peste emisfera cealaltă, după cum așa cred ei. Cum ar spune un puștan, emisfera sudică este \"underrated\". Adică subapreciată. Nevalorificată. Și câteodată ne gândim că e mai bine așa - e mai exotică. Dar ar trebui să sosească și ziua în care balanța se va răsturna poate - căci trebuie să existe un oarecare echilibru? Sângele a ajuns să fie confecționat din glume, iar unii cred că Dumnezeu poate să stea cu mâinile în sân.

Scuzu-mă că am scris printre meandre atât de filozofice pentru a ajunge la concluzia că unii pomi nu aparțin unora, de fapt! Vom vedea, vom vedea...

Yigru Zeltil