xxx

dintre toate aberatiile pe care le-ai scris, tin sa o evidentiez pe aceasta: \"Pentru oamenii de rand fericirea e pe cale de disparitie\", hai nu zau!?
ia mai gandeste-te... poate iti schimbi parerea la un moment dat...
cu prietenie,

eu personal cred ca acesta este un moft care va deschide negresit pofta \"minculistilor\" de a posta texte \"interesante\". astept avalansa, m-am pregatit. din punct de vedere tehnic este de felicitat munca depusa, in rest... ce sa mai spun? am detectat bucuria celor care banuiam demult ca le este favorabila optiunea.
cu prietenie,

am simtit o emotie mare in piept cand am citit acest text. din punct de vedere literar aceasta scriere nu straluceste, dar exista o traire extraordinara in el pentru care te invidiez. eu n-am mai reusit sa simt asa de mult timp, cu siguranta ca aproape fiecare din noi la randul sau a trecut prin asta. am venit aici sa te incurajez sa profiti de moment, vom vorbi din nou peste 1 an, doi, despre asta... felicitari pentru nivel si pentru steluta pe care ti-a acordat-o Silvia. meriti pe deplin totul.
cu prietenie,

well, Ioana, sunt sigur ca omuletii verzi sunt pe sub mese de ras citind textul tau. ma gandesc cum va fi primit peste aproximativ 200 de ani acest eseu. so il propun pentru criogenare, vei fi celebra. \"cea mai buna comedianta a secolului 21\". n-avem ce sa facem, nu ne putem opune evolutiei, pe care eu personal o urasc mai mult decat orice. evolutia in felul acesta cum am inteles-o noi si cum exista ea, este absolut mana satanei. dar asa trebuie sa se intample, e clar! bun eseu, il percep ca pe o atitudine mascata, de fapt.
cu prietenie,

aceasta poezie m-a linistit, este ca un sedativ usor luat pe cale \"lecturala\" intr-o noapte agitata. as dori inainte sa plec de aici, sa iti marturisesc ca de la un timp in poetica mea nu mai are loc cuvantul \"simt\". asta asa... sa spun si eu ceva... daca tot am facut popas aici. chiar mi-a placut.
cu prietenie,
a da, bine ai venit!

Anana, ai reusit o poezie interesanta, cu substraturi si cu inteles profund, cum de altfel m-am obisnuit sa gasesc aici la tine in pagina. remarc imaginea tipatului(cu pereti transparenti) precum si blestemul intrebarilor care il macina pe om, care il ravasesc inca de la inceputuri. ai reusit prin vers sa stabilesti relatii intre cuvant, tacere, asteptare si intrebari.
acest zambet fortat, acest zambet stramb demasca o stare, cea pe care tu o reusesti in acest text prin cuvinte putine dar esentiale.
cu prietenie,

revin: nu pot decat sa ma umplu de bucurie, poate si de mine, atunci cand descopar intr-o poezie ceva ce nu vede toata lumea. am mai spus-o intr-un comentariu facut lui Bobadil: e chestie de vibratie, de rezonanta... e valabil si aici in cazul de fata, fiindca la tine nu se mai poate pune problema constructiei. nu ma intind fiindca nu vreau sa irit, desi vorbeam despre poezie.
cu prietenie,

iau

Ei, Imparatesei ii umbla pasii pe poteci alese, pe cele ale poeziei adevarate. felicitari pentru text. cu siguranta ai si ceva balast dar ii ia fața versul bine construit si aerul tare din poezie. plec ametit de o lectura mai mult decat placuta
cu prietenie,

\"apoi îți așezi mîna pe fruntea mea întîmplător
ca și cum ți-ai depune amintirile într-un cuib\" gasesc ca fiind nepotrivita comparatia, fara noima. poate nu m-am concentrat eu cum trebuie... cand iti depui amintirile intr-un cuib, o faci intamplator? de logica ma iau...
in rest n-am ce sa comentez, am savurat poezie adevarata de dragoste.
cu stima,

o poezie din care se iese din cliseele verbale, un text care se apropie de personal foarte mult, lucru bun de/altfel...
lipsa de perspectiva, lipsa de decizie, confuzie... cu acestea se deschide acest text. pana la urma nici nu mai conteaza daca era in inima noptii sau a zilei. eu numesc asta un fel de \"cu garda jos\", e o stare de neinvidiat.
cred ca am mai spus-o, Liviu Nanu reuseste sa presare cate un cuvant pe te miri unde care sa incite care sa \"schimbe atmosfera din camera\". ma refer la: \"lume mai frumoasă mai Brează\" ori la \"sau o femeie cu sânii ca două Asfodele\".
Nu stiu daca poti fi indeferent dupa trei beri calde... aici gasesc putin fortat. o iau ca pe o joaca, ori putin teribilism nu strica pana la urma...
aceasta scriere este facuta, banuiesc, la miezul noptii... nu poti fi atat de profund(chiar daca forma poeziei contrazice ce spun eu acum) in mijlocul zilei. totusi bere la miezul noptii... iar ma pune pe ganduri, eu nu obisnuiam asa ceva...
cred ca este vorba de singuratate aici, de fiara numita sinuratate care apasa tot mai mult, pe care compania unei pisici-animal nu o poate ucide. daca ar fi fost altfel de pisica poate ca ar fi fost ok in noaptea aceea, dar numai in aceea.
pentru ca simt poezia la ea acasa, recomand acest text tuturor celor care vor sa citeasca nu doar o versificatie, ci mult mai mult.

Radmila, sa fii sanatoasa si fericita!
cu drag,
Costin T.

În fiecare zi
pe la ferestre-mi șuieră un zvon
că e-o fecioară în balcon
ce-aruncă avioane de hârtie
cu versuri din copilărie

Dar astăzi el a mai crescut un pic
nu-și mai ajunge până la buric
și dacă nu mă-nșel e chiar major
e-un Connery mai voiajor.
La multi ani! Sa fii fericit si sanatos!

cand eram mai mic vorbeam despre Vladimir ca despre un mare poet. Am mai crescut si ma bucur ca pot sa vorbesc despre el la fel.
Aceasta poezie este un potop de imagini, un potop de stari cum el stie sa le impleteasca atat de frumos intr-o armonie aproape perfecta. este o poezie de dragoste care fierbe in supa cicatricilor \"lăsate de mușcătura unei iubiri putrede \", dar ca mierea la timpul ei, nu? Iubire pe care o aseamna cu o \"colectie de rani\". Ultima strofa ne spune cate ceva despre locatia poetului, si anume, o prapastie din care nu se mai vede
rasaritul, rasaritul \"peste inima orasului\" sau. Sunt marcat de sensibilul care se intruchipeaza in versul lui Vladimir, precum si de tonul grav pe care-l impune in text.
Multa durere, de-aici se naste poezia buna, din simtire.
La multi ani! As fi preferat totusi sa gasesc aici un text intr-o nota optimista, de ce nu, chiar amuzanta... fiindca stiu ca esti de asemenea un foarte bun \"umorist\".
maybe next time!
toate cele bune, prietene!
Costin T.

nu vrei sa-ti schimbi numele? te-ai uitat atent la el?
sorry pentru offtopic

nu inteleg de ce trebuia sa ne spui ca intersectiile sunt \"nesemaforizate\", ti se pare poetic acest cuvant? \"nesemaforizat\" iti produce vreo stare anume?
excelent versul:\"zâmbetele oamenilor au deja gratii\", pe gustul meu...
nu imi place de asemenea \"...să vând culoarele roșii ale nașterilor...\", prea multe amanunte... nu cred ca era nevoie de atatea precizari(opinia mea desigur.)
In rest... un poem de \"recomandate\". mi-a placut lumea in care ti-ai construit versul construind o lume.
mesajul este tragic, mi s-a strans inima. pentru mine copiii inseamna absolut totul.
orasul tau imi da frisoane, asta inseamna ca ai reusit.
cu drag,
Costin T.

Vizuala, nu? Tin sa incep cu o remarca negativa: ai multe greseli de la degete. Asa...
Mai ai si poezie in proza. Mai ai un tren intepenit pe care il astepti degeaba, nu mai vine. Apoi schimbi planul si actiunea in desert, care se intampla simultan cu cea din gara(o \"actiune\" cam statica) . Conexiunea este mozaicul. Peron cu mozaic, casa blondului cu mozaic, tren cu mozaic... Iar ma aduci in gara unde te afli tu stand pe o valiza iar sotia brutarului... de fapt tu vroiai sa ajungi la ars, la miros, sa starnesti o senzatie cititorului. Apoi imi sugerezi ca trenul seamana cu casa blondului(cu mozaic si bazin)putin si cu peronul.
Hai ca te-am aburit, nici eu nu mai inteleg ce scriu...
Este un poem ludic prin structura, care m-a incantat. Are si iz de confesional doar este aproape proza... are o vitalitate launtrica ce nu-ti lipseste aproape din nici o scriere. O poveste frumoasa care se muta dintr-un plan in altul accentuand suspansul. Ludic impletit cu suspans, e ceva si asta, ma gandeam ca nu este usor sa construiesti asa ceva. Este un cerc inchis care incepe cu mozaic si se termina cu mozaic, este un mozaic.
Titlul unul foarte bine gasit(sper ca te referi la intepenit, la static, nicidecum la sfinti...)ne previne cumva ca o sa gasim ceea ce este. Un tren intepenit asteptat intr-o gara, de o lume intepenita si ea intr-un peron intepenit, intr-o lume...samd.
Imagistica este de o inalta tinuta si mi-a placut de asemenea. Tu scrii in felul tau si asta ma atrage sa vin pe pagina ta. Poate ai timp sa-ti corectezi si tu greselile de typos, daca nu, Domnul cu mila!
cu prietenie,
Costin T.

ai scris o poezie frumoasa, indraznesc sa spun ca are o nota originala. imaginatia te-a ajutat sa construiesti secvente interesante. personal as renunta la versul patru, cred ca este inutil, defapt dilueaza. are forta prima strofa, citeste-o o data fara el, poate imi vei da dreptate.
nu pot sa nu remarc sfarsitul.
cu prietenie,
Costin T

nu era nevoie de comparatie aici:
\"cine ti-a lungit gatul, Jeanne...?
...ca pe un Ecuator prea scurt
pentru o planeta umflata de poruncile zeilor
...ca pe un toiag moale inmugurit\". da, strofa a treia este fiasco(parere absolut personala), restul de recomandat, intr-adevar. am devenit fan. sper sa nu ma dezamagesti in viitor.
numai bine.
cu prietenie,
Costin T.

Din aceasta pagina plec cu gandul ca soarta nu se negociaza, nici tristetea eterna, nici plansul sub perna.(na, ca vorbesc in versuri, \"semn bun\".) Este o poezie din seria: zbaterile personale ale unei femei puternice. Nu se poate sa nu vorbesti cu cineva in gand atunci cand esti un om bine asezat cu picioare pe pamant, avand un suflet sensibil in acelasi timp. De-asemnea aceste zbateri, aceste ganduri, au radacini comune cu trecutul, un trecut de care ea, femeia cu parul taiat de curand se teme. Ea inca se teme, zilele ce-au fost nu-i permit sa fie libera si de aici framantarile ce o macina permanent:\" cand nu mi-e frig mi-e frica \" Simt in fiecare vers chiar o inadaptare continua la felul ei de viata sugerata prin frig si frica. O lupta cu ea insasi, o lupta permanenta cu destinul. Am mai spus-o: destinul nu se negociaza, cel putin eu n-am intalnit un astfel de caz. Unele versuri ravnesc la suprarealism si asta confera un aspect magic poeziei. M-am plimbat printre tot felul de imagini construite cu dexteritate, ca printr-un oras necunoscut fara lumini la geamuri, fara lumini pe strazi. E de dragoste, e de viata, e de neimplinire, e de ravna, e de tot...(poezia)
Am fost incantat, ca intotdeauna dealtfel, sa citesc un text scris de Nichita Victoria. \"Tu nici nu banuiesti\"
cu prietenie,
Costin T.