Poezie
Hieratic
mozaic pe un peron
2 min lectură·
Mediu
mozaic
pe un peron
era noapte si frig
pasii sunau il calcau
altfel era o liniste mare
aveam biet de dus redus
m-am asezat pe valiza grea
banca peronului parea ocupata
era noapte si trenul meu intepenise
in acest timp la Pompei arheologii radeau
dupa un banc bun spus de un localnic la desert
luasera cina impreuna se adunasera la o scurta agapa
localnicul fusese blond si avusese casa cu mozaic si bazin
eu asteptam trenul catre Vila Misterelor iar el statea intepenit
imprumuta teme din mitologia greaca isi ridica schele in gara mica
ei carau cu magari tone de piatra colorata si sticla tocmai de le Neapole
langa mine pe banca murdara sotia brutarului isi alapta pruncul alb
toti miroseau a cuptor dar nu a paine aveau un miros ars ars
pana si portretele lor impreuna fara prunc pareau ireale
ca si cum nu ar fi stat langa mine sau nu existam eu
trenul intepenise in mers avea mozaic si bazin
mi-am scos fara chef un pachet de biscuiti
stiam ca mai am de asteptat pana cand
Vesuviul batran va erupe inca o data
parca nici pruncul nu mai sugea
stateam nemiscati in asteptare
sa vina Alexandru cel Mare
sa ne comande portretul
pentru un alt pavaj
pe un peron
mozaic
023453
0