xa

Ah, Peia, m-ai pus in dificultate cu acustica pretentioasa a urechii tale, dar pentru moment nu gasesc inca o rezolvare care sa-mi salveze sonoritatile nepotrivite... regret! Ma voi mai gandi la sugestia data si cine stie, probabil ca inspiratia ma va ajuta mai mult decat o poate face acum.
Daca spui ca mi-ai citit poeziile, atunci de ce te indoiesti de apartenenta sexului meu? Offf, nasii mei nu mai sunt in viata, ca i-as chema in judecata pentru numele naravas pe care mi l-au ales.. Ce vina am eu? : ))
Multumesc mult pentru citire si sfaturi!

Ioane,
povestea mea este o intreaga seherezada pe care n-am cum sa ti-o soptesc aici din lipsa de spatiu si timp.
Cea de mai sus e si poezia mea preferata din tot ce am scris pana acum, ea semnificand oarecum lupta mea apriga si necurmata cu tenebrele, nadejdea supravietuindu-mi incapatanat prin acel: \"Doamne, fă să-mi ningă!\"
Multam de trecere, maestre!

Adrian,
sunt bucuroasa de aprecierea ta, dar fiecare trebuie sa scrie ca si cum el insusi ar crede ce scrie si-atunci ne-am intelege mai lesne unul pe celalalt fiinca am fi ...curati. Multumesc tie!

Multumesc Anne Marie pentru citire si comentariu! Da, ganduri melancolice zugravite in imagini pentru o realitate inevitabila si mai putin dorita de oricare dintre noi!..

D-nule. Liviu Nanu,
iti multumesc pentru vizita si sugestie! Fiind in asentimentul obiectiunii dumitale am incercat sa modific ce ar fi sunat gresit, atat cat mi-a fost cu putinta.

Te mistui intr-o incantatoare patima devoranta pe care femeia gandurilor tale nu o pricepe, asa cum multe eve n-au habar de adevarata pasiune a dragostei in sine si sigur ca atunci te rasplatesc la fel celor dinaintea mea cu \"ghilotina\" neintelegerii si nepasarii lor.
Pe mine ma fascineaza puterea asta de exprimare spontana, care musca concis si exploziv si ma face ... geloasa : ))pe \"femeia fulgerată-n tine\".
Felicitari de la un -20 care stie cum sa adore un -10!
Esti... irezistibil de aparte, Domnule Peia!

Ce tablou surprinzator de ...\"stop cadru\", atat de semnificativ, incat \"pasarea aceea de sticla\" ma sperie si ma face sa ma tem pentru raceala fragila a aripilor ei transparente. As da cu piatra, sa i le sparg : )) , iar \"Luna\", as baga-o-n eclipsa din teama de diabet, cat despre \"doctor\", pe acesta l-as hipnotiza cu \"bucurie\" sa-si suporte propria \"seringa\", asa ca sa-l savurez cum aluneca in \"prăpastia gândirii\" proprii laolalta cu \"mințile deslânate\" din \"lumea din interior\" si \"exterior\" care te tulbura aici atat de mult.. , pana cand ..in \"mers pe frânghie\" usor, atent si cu pasi inconfundabili as traversa \"neantul epistemologic\" pana la tine, ca sa-ti declar ca esti TARE in imagini stilistice si sensuri subtile stiind cum sa le adancesti cu cea mai frenetica originalitate..

Ma intorc, Domnule Peia, fiindca n-as dori sa va stiu ingandurat din pricina mea. Probabil ca eu am inteles gresit intentia Dvs. de apreciere a celor cateva randuri de comentariu pe care vi l-am lasat aici cu tot sufletul; cu respect, imi cer scuze daca eraorea intrepretarii raspunsului Dvs. imi apartine! Va rog sa ma iertati!
Gasesc ca tot ce am citit scris de Dvs. nu este facut la intamplare si are un substrat subtil cu sens adanc, este oglinda unui condei foarte talentat, inteligent, inzestrat cu luciditate, spirit critic, curaj si mult bun simt, desi versul alb in speta nu ar fi chiar selectia mea preferata. Poezia de fata m-a fascinat prin simplitatea fluenta a gandurilor, unde sensibil, concis si elegant va elibarati simtirea si va felicit pentru realizare!

cu deosebita stima,
dudi

N-am inteles, D-nule Peia, despre ce \"ființa mică și prăpădită\" ar fi vorba in vorba Dvs., dar sper sa fie una comuna si mai ales decenta, asa.. ca sa n-avem vorbe! .. Iar daca doriti sa va edificati un piculet despre \"persoana ratacita\" a imaginatiei Dvs., pe care incercati sa o ridiculizati fara motive intemeiate, n-aveti decat sa dati o raita prin poezii.ro, unde tot dudi sunt.
Deh, mare si bogata in... e gradina lui Dumnezeu!

Toate cele bune,
dudi

Domnule Ioan Peia,
oricare femeie si-ar fi dorit sa fie iubita astfel, inteleasa si privita cu ochii mistuitoari ai increderii depline, asemeni celei pe care o descrieti cu atata patos si daruire in poemul excellent de mai sus. Fara cuvinte!
Felicitari entuziaste!

Adrian,
poezia de fata este o bijuterie de meditatie foarte profunda, asa cum scrierile tale au aratat-o intotdeauna.
Descopar mereu in tine acelasi ganditor liber care nu-si precupeteste efortul pentru a aseza ADEVARURILE in lumia lor reala, de a le face sa-si rosteasca puterea cu integritate si curaj; esti maestrul care stie sa scotocesca beznele si sa gaseasca, iar apoi sa evalueze LUMINA vietii insesi precum un prometeu in deplinatatea misiunii lui.
Poezia tie iti este menire, implinire si-i datorezi increderea in tine, credinta ta in harul ei!
N-o parasi, ca tu vei suferi, Adrian, iar ea va pierde prin tine un ucenic drag care o slujeste cu cinste si succes!!!
Nu vreau sa fiu superficiala si cred ca e bine sa-ti semnalez prieteneste si ce ar trebui corectat pe aici, asa incat textul de fata sa-si etaleze sensul si forma langa cea mai apropiata treapta de perfectiune posibila.
Iata cum as vedea-o eu:
-inlaturand semnele de punctuatie faci o gresala fiindca permiti o intelegere ingreuiata a textului si diminuezi sensul scontat
-unele rime nu fac deloc casa buna si acest lucru deranjaza.
Eu as propune-o sa sune cam astfel:

e-atâta mâl ascuns în noi, că dacă
aș scotoci în timpul-antipod,
cu fiecare pas tot mai săracă
s-ar face punga dată s-o deznod;

tot mai puțină apă-ar da fântâna,
tăcerea s-ar întinde sideral
si-a toate știutor - strivind lumina
descătușată-n spațiul ancestral;

tot mai puternică ar fi arsura
pe ochii-nchiși făr-ajutor si scut
de frica iernii, ce închide gura
pe șoapta clipei care a trecut

și n-ar rămâne-n mintea, ce refuză
băltite ape - scurgeri de ciubăr,
decât Fântâna Veacului: ecluză
Minciunii travestite-n Adevăr.

Este in exclusivitate numai la latitudinea ta daca vei modifica sau nu poezia de fata. Ea e minunat intuita si realizata maiestrit atacand o tema pe cat de majora, tot pe atat de pretentioasa si cred ca merita sa o revezi!
Iti doresc din suflet succes si ganduri bune!

drag,
dudi

De ce crezi ca e scrisa prost?
Puteai sa-ti si explici afirmatia daca suprematia filozofica a genialitatii eminentei voastre ar dori sa-mi fie cumva utila..
S-ar parea insa ca reala \"Democratie\" ti-ar cam sta in gat, ori probabil versurile de mai sus te-au facut sa te simti cu musca pe caciula, atata timp cat contentul unui astfel de patriotism te cam jeneaza ?..
Oricum ma bucur de citire si-ti astept in continuare comentariile, indiferent de calitatea lor!
Nu va fi nici o suparare pentru orice ai debita acolo, fiindca oricine ar putea si gresi, iar tu esti un simplu biet om la fel cu mine si cu ceilalti, nu?..
[By the way, fara a intentiona vreo discriminare si numai din sincera curiozitate, Igor este un nume de ..muscal si Lazar vine de la ..Rusca?]

Imi pare rau daca trebuie sa-ti spun sincer ce gandesc, dar poezia aceasta mie mi se pare mai mult puerila decat candida, asa cum o vede Maria, iar ea nu cred ca reprezinta cu adevarat subtilitatea si profunzimea pe care m-am obisnuit sa le intalnesc citindu-te. Si-apoi repetitia acelor termene de comparatie, facute probabil ostentativ, nu stiu cum, insa mie nu-mi sugereaza decat imagini simpliste, banale, lipsite de magic. Singur acel:
\"Ca salcia ce nu mai scapă
De vânt, prin vânturi despletită\" este putin, doar putin mai.. altfel.
Numai bine si pe curand!

Poate ca pentru multi nu mai este important si modern sa respecti cumva semnele de punctuatie, dar eu CRED ca ele pot decide si limpezi intelegerea clara si cat mai apropiata de adevar a sensului ideii redate.
De exemplu aici consider ca exista o deruta care nu ar lasa pe cititor chiar din prima citire sa inteleaga cu usurinta contentul expus.
Daca ar fi aratat cam asa, gandesc ca atunci sensul intregii poezii ar curge mult mai limpede chiar din sine insusi, aceasta fiind doar o optiune proprie mie:

\"Si umbrele cerului înaintau
peste nepăsarea copacilor
tropotind a înserare,
râul curgea răsucit
între cele două vârste ale pietrei:
stânca de o parte, nisipul de cealaltă,
un colț de zăpadă neîncepută
împerecheat cu trupul bătrân al punții
oprea trecerea desculță a gândurilor,
doar cărarea pierdută în spatele nostru
șerpuia înainte mințindu-ne
că ziua e încă mai lungă.

Priveam zborul încrucișat al păsărilor
tăind aripa uriașă și moale a vântului
care nu venea, atunci, de niciunde,
fără să ne întrebăm de ce
trăiam împreună același vis
ascunși în globul aceleiași secunde,
legați de cuvintele repetate
ale ultimului vers schimbat
când ziua aluneca-n alt anotimp
și umbrele cerului înaintau
peste nepăsarea copacilor
tropotind a înserare..\"

Altfel acesta este un poem meditativ ce imbina minunat sensibilitatile fine ale inimii umane cu ambianta complexa a inspiratiei oferita de natura prietena care pare a trai aievea asemeni unui personaj real impletindu-se armonios cu gandira poetului, e un buchet superb de imagini metaforice, asa incat, daca le-as evidentia aici, atunci ar trebui sa repet intreaga poezie, iar despicarea orcarui fir in patru este absolut de prisos.
Ce este frumos, e frumos pur si simplu si-i place si Lui Dumnezeu!
Felicitari iar si multumiri deosebite pentru delectare!

11. Nu se folosesc figurile de stil specifice artelor poetice occidentale (comparația, metafora, repetiția). Nu se folosește rima.

Raducule draga, \"îi intrase\" mie imi spune ca ar fi forma scurta a mai mult ca perfectului de la verbul \"a intra\" la persoana a III-a singular.
[conjug: mie imi intrase, tie iti intrase, lui ii intrase, si asa mai departe..]
\"si inca de doua ori\" Ce anume? Ce ai vrut sa spui? As intelege iar ca te referi la o repetare \"inca de doua ori\" a aceleiasi greseli in cuprinsul textului, ceea ce inseamna ca gresala am comis-o DE TREI ORI, cand de fapt acolo nu este absolut nici o eroare daca ne ghidam dupa toate regulile in vigoare ale gramaticii limbii romane.
Aveti ceva personal cu mine si doriti sa ma tachinati ostentativ, ori trebuie sa deduc ca ar fi doar o simpla neitelegere a Mariei Voastre provenita dintr-o pura confuzie a conjugarii uniu verb [dar nu din a mea, evident?]

Daca m-ai fi ajutat sa inteleg, ti-as fi multumit, dar indicatia ta nu pare.. \"pretioasa\".
De fapt am asteptat raspunsul autoarei.

In Călindar
(“Cât, zici, c-a mai rămas din Călindar?” Adrian Erbiceanu)


În Călindar mai este drum - oleacă -
când stihurile îndrăcit mă cer;
le-ncheg silaba ram cu ram pe cracă
și nu-s același ne-ntrecut mister

din care-n vad un joule tenace-ncearcă
să întregească prompt și auster
puterea de-a goni oricare barcă
pe undele dintre răstimp și cer.

Privindu-mă, oglinda ta mă roagă
să-mi regăsesc pierdutele răbdări
de simt cum din silabe mi se-ncheagă

fluviul cuvintelor curgând culori.
Oglinda vieții poate să-nțeleagă
vremea ucisă printre adăstări?

dudi

Imi sede ori nu, pui cu ..so rule, iete ca vreu sa ma tan o laca la inaltame cu ..ma ta le.. :))) si fac si eu haz da nacaz.. Ba, ma lasi? .. sau o sa ti-o zic si nelasata.. Pai you know: naravu da-n fire, n-are lecuire.. ssa si tu, ma taca!

Mama: fiinta pe care aproape toti o adoram cu respect adanc si recunostinta si o veneram ca pe o icoana mai ales atunci cand simtim ca o vom pierde curand sau cand deja am si pierdut-o si pe care n-o vom putea recompensa niciodata este un subiect foarte complex si tot atat de dificil prin semnificatia lui spirituala.
Poezia de fata insa pare a incerca sa stoarca ostentativ lacrima cititorului asemeni unei melodrame banale reusind prea difuz sa atraga atentia prin imagini originale care sa lase profunzimea sa descinda din insasi iscusinta redarii ei.
Si apoi cum s-o intrebi pe mama ceva
\"despre ziua ce vine
când nu va mai fi.\"
Face asta vreun sens? Suna ca o intentie rece, facuta din conventionalism, asa doar ca s-o intrebi totusi ceva si despre viitor, ca si cum pentru intalnirea cu ea ti-ai fi anticipat intrebarile intr-un schedjule. Si-atunci sigur ca o vei face pe mama sa n-aiba altceva de ales decat sa taca stiind ca probabil la vremea aceea ea nici nu va mai fi.
Incheierea cu:
\"Se uită în sus
lăcrimând cuvântări
și Doamne... cum tace! suna patetic, dar pentru ca intelesul sa fie ceva mai plauzibil eu as fi spus:
\"Se uită în sus
negasind cuvântări
și Doamne... cum tace!”
Idea este minunata, dar poezia se mai cere inca lucrata.