xa

Tocmai ma gandeam sa-mi iau caruta si sa dispar.
Citind insa semnificatia problemelor bradului tau, iata ca sunt tentata sa mai aman oarecum plecarea..

Aproape toate sonetele tale sunt o incantare, sunt - pur si simplu - de exceptie si le savurez ca pe cea mai speciala delicatese. MI SE LIPESC DE INIMA!

\"că/ prun/ cii/ toți/ nu-s/ mu/ guri/ de/ mu/ mă\" Eu cred ca acolo sunt 10 silabe, exact cat necesita constructia sonetului de fata. Atunci care-i dilema?

nu am idee la ce te referi cand spui ca in strofa a doua ritmul ar avea de suferit, ca eu nu vad acolo nici o abatere. Oricum esti binevenit pentru citire si aprecieri. Multumesc!

nu este vorba de ambitie si exclusivotate de acceptare a intrepretarii mele pentru aceasta poezie; am spus doar ca e ambigua comentarea ta, neprecizand o supozitie clara si sigura in ce dezbate. N-am dorit sa te supar nicidecum si-mi cer scuze daca suparandu-te mi-ai inteles gresit raspunsul!

Sigur Adrian, aici ai multa dreptate si incerc sa fac tot posibilul sa-mi corectez acel penibil \"mi-e tot una\".

\"iubirea, act de vointa?\" Nu Ramona, in poezia de fata nu se pune problema daca iubirea ar fi ori nu un act de vionta, asa ca intrebarea ti-o consider a fi de prisos.
Si nici la \"Catalini\" sau Cataline n-am facut apel.
E acolo doar sentimentul amar al cuiva ce iubeste si se simte cert inselat, al cuiva pentru care iubirea involuntara, neconditionata de rationament e totusi constienta ca dragostea nu-i este reciproc impartasita, iar in final apare intrebarea celui indargostit (dupa cum a sesizat cu luciditate Dinis Adrian) cu tenta subtila a gustului amaraciunii pentru unilateralitatea sentimentului incercat. Simplu, clar si ...doar atat!
Cat despre \"dar totul va fi dat in vileag cand un povestitor cu mai mult talent va aparea...de vei vrea!\", sincer, nu inteleg unde vrei sa bati, afirmatia ta ramanand ambigua mie... Multam de trecere si citire!

iti multumesc de trecere si comentariu. Interpretarea ta m-a surprins placut si ma bucur sa aflu ca ceea ce scriu are ecou in unele suflete sensibile care stiu cum sa perceapa subtilul unui sens scontat de mine.
Te intreb insa de ce crezi ca reactia trezita de amorul inselat ar apartine unui baiat dintr-un cuplu tanar si nu unei fete, fiindca eu cred ca aceasta realitate totusi nu apartine unui sex definit si nici varstei..? : )
Cat despre acel \"mie mi-e\" sunt de acord cu tine ca atesta o repetitie jenanta; ma voi stradui sa-l inlocuiesc, dar acum nu am idee despre ce ar putea fi mai portivit acolo. Propunrea ta nu e rea, dar daca o folosesc, atunci risc sa stirbesc metrica versului, care cere 11 silabe si nu 10. Oricum iti multumesc mult pentru sfat si atentie. Esti bine venit!

:))imi cer scuze pentru citirea neatenta a cuvantului \"supun\" din ultimului vers al poeziei de fata, restul ramanand insa valabil.

\"Și n-am cum în dorință să-l supun...\" aici va trebui sa modifici, daca vrei sa respecti cadenta; propun \"Și n-am cum în dorință să îl supun...\", desi acest \"Și n-am cum în dorință să îl supun...\" suna cam pueril si banal pentru o incheiere care ar astepta ceva mai special, asa cred eu..
Poezia este reusita vorbind cu vibratie despre sentimente zagazuite interiorizat care parca isi cauta poarta spre evadare din umbra, spre deslusire si liniste, spre impaciurea cu sine insusi. Laudabila inspiratie!
Esti acelasi freamat rational plin de farmec si voluptate tainica pe care l-am intalnit mereu si nu-l voi putea neglija sau uita. Felicitari!

\"urăști irealul poezia și dragostea\" si... se pare ca in acelasi mood te-ai cam aflat si tu cand ai scris acest \"ceva\" ...care se vrea ...poezie?

\"Lăsați-l pe poetul din secolul modern
În vremurile tulburi în care s-a născut
Va fi sigur nebunul ce dă un șah etern,
Pe tabla-n care albul de mult a dispărut.\"
Lory, cred ca aici ca ai cam pus degetul pe rana si ai starnit furia \"nebunului\" care \"s-a si simtit cu musca pe caciula\"...
Poezia insa va mai avea mult de asteptat pana cand \"albul disparut\" va fi sa reinvie \"pe tabla\" ca s-o lumineze iarasi, pana cand aprecierea justa a realelor talente creatoare de poezie si arta sa-si reia locul meritat - cu maturitate si obiectivitate.
Poezia ta Lory, promite sa-si cearna valoarea dincolo de zgura cocolosita azi cu o inconstienta grija de catre sita \"valorilor\" actuale.
Totul va sta in persistenta ta de a scrie tot mai bine si mai mult.
Succes si felicitari sincere, fetito!

dudi

Greu de gasit poezia acestui text narat, fara culoare si fara sens insirand doar vorbe banale lipsite total de orice rezonanta speciala.

\"semnul
semnificatul
și semnificantul\" si tu, Ioane, care din trei ai fi?

ANdrada,
Multumesc de citire. Intotdeauna vei fi binevenita.

drag,
dudi

- \"toamna avea gust de tine, dar toamna asta n-are gust de nimic\" E aici ceva care ma lasa in dubiu... gandind ca tu probabil ai fi dorit sa spui: \"toamna avea gust de tine, dar toamna asta are gust de nimic\", nu?
- \"picatura de ploaie s-a ghemuit intr-o frunza\" Eu cred ca era suficientsi mai sugestiv daca ai fi spus doar:
\"sufletul devorat s-a ghemuit intr-o frunza
iar daca l-as prinde acum in palma
l-as strange tare si nu i-as mai da niciodata drumul
desi poate l-as sfarama de durere

sau l-as da ei sa guste ceva dulce.\"
Daca ai condensa ceva mai mult textul amplificand prin mai multe imagini silistice miezul ideii, cred ca poemul acesta ar fi devenit cu adevarat valoros.
Tema daruirii fara a cere rasplata, cand \"tot ce se naste din mine din tine mananca\" este redata cu sensibilitate si subtilitate. Ramane insa sa ii dai o esenta mai adanca, mai concisa si mai savuroasa, mai colorata.

Ai conturat cu multa iscusinta si daruire portretul marelui poet romantic Serghei Esenin. E o incercare grea cea la care te-ai angajat, incercare ce necesita nu numai citirea atenta a lui Esenin, dar si ca simtirea cititorului - intelegand-o pe cea a poetului - sa se poata confunda cu ea, sa fie in afinitate cu ea. Tu ai creat totul unitar care intruneste aceste atribute si ai inchinat un omagiu pe masura genialului Esenin.
Pe toate strofele acestui portret pretios curge izvorul original al unor imagini stilistice de exceptie ajungand in final sa-i dea amploarea unui rau puternic care valureste insasi personalitatea lui Esenin, iar versul luneca fluid cu melodicitatea acestui rau purtand imaginatia cititorului pe undele lui captivante.
Desi lung, poemul l-am sorbit cu lacomie si placere.
Greu de precizat ce amune este mai atragator in tot poemul! Ar insemna sa copiez aproape strofa cu strofa intr-o repetare care nu-si are sens...
Aici nu e strofa care sa nu picteze, nu e vers care sa nu cante, nu e cuvant care sa nu implice vibratie adanca de sentiment ales. Eu te felicit cu toata convingerea si admiratia!

O lacrima va picura sfioasa
in palma celui ce-a cladit o stea
si nu-i ca stelei de sclipiri nu-i pasa,
dar nu-ntelege ce-a sfintit prin ea..

Se-neaca printre amutiri fugare -
gandind ca e-o eroare fara rost -
si-ascunsa dupa mantie de soare
nu poate da raspuns nici unui cost...

Cat de simplu si sugestiv stii sa redai frumusetea deplin senzuala a unui gand inocent de iubire unduind cu puritatea tandra al unei singure imagini taina impartasirii sentimentului descris, iar substanta concluziva e de ajuns:
\"mă destram
încet încet încet
în împărăția
făpturii tale\" Putin si foarte bun! Gustat!

ioan peia,
nu gasesc cuvintele care sa exprime surpriza placuta a uimirii mele pentru aprecierea primita de la un condei fata de care personal nutresc toata stima si admiratia, asa ca inchei cu modestul si banalul: multumesc!