Îți mai aduci aminte marea fără valuri,
Pașii noștri rătăcind prin nisip,
O cupolă imensă pe-ale viselor maluri
Unde merg uneori clipe dragi sa-nfirip?
Aici s-a întrerupt tăcerea și parcă timpul a vorbit
De nestatornicia clipei și chipul ei îmbătrânit,
Cu fruntea oglindind păcate și ridul ca un evantai
Þinut în mână de domnițe în fața porților
Te-am asemuit cu un fluture și te-am strigat,
Cum? Nu-mi mai aduc aminte, se făcuse seară,
Printre crengile verzi din sufletul meu ai plecat
Și de-abia
Vin sărbătorile de iarnă și totu-i mai înălțător
Când trec tramvaie fără număr și fără nici-un călător,
Se-ntorc ninsorile, iubito, dintr-un trecut îndepărtat
Cu tot mirosul de zăpadă prin care
S-a ofilit si iarba, iar malul se darama,
Involburate ape rapesc al meu trecut,
De fruntea unei zari un fulger se sfarama,
Topindu-se cu ploaia in alt necunoscut.
Si tot ma-ntreb, de ce mai
Nu stie nimeni cat de frumoasa poate fi singuratatea uneori,
Imbracata in straiele ei cenusii, poleite cu lacrimi si suspine,
Arata ca o printesa, ratacita prin visele noptii si-aparuta in
Cuvinte simple spuse la-ntamplare ne-au ucis,
Si ne-au inmormantat in vechiul cimitir din gand,
Fara sa ne-ntalnim, la poarta lui cum am promis,
Pentru ca n-am stiut ca ai sa pleci si pana
Ma dor aceste frunze reci si ramura ce le-a crescut,
Ma doare drumul fara iarba si parul care mi-a albit,
Atatea radacini uscate intr-un adanc necunoscut,
Din care s-a-naltat copacul, cu trunchiul
Ninge frumos prin departarea dintre noi,
Atata alb,si-atata dor nestavilit pe gene,
E-n jurul meu si-n pomii tristi si goi,
Prin care vantul rataceste frumoasele refrene.
In alb se-mbraca
Ai adormit tacut pe-un pat de stele
Si te-ai lasat purtat spre cer,
Sa stralucesti alturea de ele,
Lasand in urma ce-a fost trist si efemer.
Un singur rol ai mai jucat la despartire,
Sa ne
M-ai parasit cu sufletul, cu gandul,
Iubirea mi-ai ceruto inapoi,
Si nu mai stiu daca-mi sosise randul,
Sa plang o noapte, pentru amandoi.
Tot sper sa-mi bati la usa-n zori,
Cand visele se
Esti viata dincolo de vis, esti aripa in zbor,
La tine ingerii se-nchina si ma privesc prin tine,
Pe umeri mangaierea lor, e-asemeni umbrei unui nor
Ce se coboara din innalturi, sa te ascunda-n
Tu daca pleci acolo unde-s trandafiri in floare,
fara sa-mi lasi vre-un semn c-ai sa revii,
sa stii ca va ploua mereu peste apusuri trecatoare
si frig va fi intre cuvinte si-ntre miresme
E iarna iubito,cu fulgi de zapada stingheri
Ce cad din inalt peste pasii pierduti,
In alb am ascuns amintirile noastre de ieri,
Sa nu ne miram, cand suntem atat de tacuti.
Am bratele ninse,
Tu ti-ai dorit sa fie iarna,
eu mi-am dorit sa fie frig,
vazduhul peste noi sa-si cearna,
nisori in valuri cand te strig.
Din zori sa ninga pana-n seara,
prin dansul fulgilor
Imi este dor,atat de dor, de buzele ce-n noapte m-au strigat
Ecoul unui glas lovit de stele, amestec intre umbre si lumini,
Un fosnet cald, scapat prin ramuri, de pasari care s-au speriat,
Si-au
Fara sa stim
Crezi oare ca iubirea poate sa traiasca,
In templul unui suflet ravasit,
Daca sub pleoape-ncep usor sa-mugureasca
Frumoase lacrimi ce trecutul i-au ranit?
Coboara treptele spre
Sub stratul moale de zapada mireasma ti-ai ascuns,
Sa nu ti-o fure vantul pentru-a-mi ramane mie,
Un loc atat de alb si-atat de pur in care a patruns,
Nepretuita gandurilor noastre,
M-am oprit să-ti mângâi fruntea și-a ei dulce încruntare,
Să te-ating , să-ți simt tăcerea și fiorii de prin trup,
Despletind cu drag din păr, raze dulci, tremurătoare,
Ce-n fuioare mici de umbre,
Nu tresari, va ninge maine peste toamna,
Si ne vom rataci din nou, ca si-n trecut,
Eu simplu om, tu cea mai scumpa doamna,
Ce iarna mi-ai topit-o-ntr-un sarut.
Deschid fereastra larg sa-mi
Am incercat de mult sa te cunosc, sa te sadesc in mine,
Din cand in cand sa-ti ud tulpina, sa te sarut am vrut,
Sa-ti fiu aproape cand furtuna, s-a abatut spre tine,
Facandu-ne sa ratacim
