Poezie

poezii de dragoste

asemanare

1 min lectură·16 noiembrie 2009

Mediu

Te-am asemuit cu un fluture și te-am strigat,

Cum? Nu-mi mai aduc aminte, se făcuse seară,

Printre crengile verzi din sufletul meu ai plecat

Și de-abia atunci în mine anotimul sosit era primăvară.

Te-ai așezat din zbor pe o dezamăgire și-a dispărut,

Mirosul de lacrimă dintr-o toamnă ploioasă,

Nimeni din mine nu te-a-ntrebat cum ai făcut

Și de ce s-au întors florile ca un călător la propria-i casă.

Iarna devine neputincioasă, în mine totul a-nverzit

Și miroase a crud, soarele printre gânduri răsare,

Nu cunosc cât rămâi după ce m-ai găsit

Într-un alt anotimp, într-o altă netrebnică stare.

Te-am asemuit cu o floare și totul dintr-o dată

S-a schimbat, culorile păreau diamante în adâncuri de mare,

Era primăvară și liniște, o minune de îngeri uitată

Pe un țărm unde stelele se topesc în sălbatica zare.

001.363

x. “poezii de dragoste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/x-0032834/poezie/13915131/poezii-de-dragoste

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.