Poezie

ma dor...

1 min lectură·30 ianuarie 2010

Mediu

Ma dor aceste frunze reci si ramura ce le-a crescut,

Ma doare drumul fara iarba si parul care mi-a albit,

Atatea radacini uscate intr-un adanc necunoscut,

Din care s-a-naltat copacul, cu trunchiul azi imbatranit.

Ma dor nepretuite gesturi si mana care le-a facut,

Cand prin atata praf de stele, am vrut padurea s-o strabat,

Si m-am speriat de-atata verde,de fructul inca necrescut,

Lasand copilaria-n muguri si transformandu-ma-n barbat.

Ma dor imense porti inchise, la care bat din cand in cand,

Sperand c-am sa gasesc trecutul, sa-l retraiesc cum am dorit

Fara sa-mi pese daca anii vor mai pastra acelasi rand,

Daca va fi la fel padurea ce m-a furat si m-a ranit.

Ma dor taciunii dintre riduri prin care viata se strecoara,

Acest nimic care se stinge si care se preface-n scrum,

O pasare cu aripi frante, sperand a nu stiu cata oara,

Ca dincolo de nemurire, spre stele-si va gasi alt drum.

001.637

x. “ma dor....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/x-0032834/poezie/13926349/ma-dor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.