Te-ai strecurat la mine-n ganduri,cand triste le-ai gasit,
Precum o umbra in amurg, prin salcia crescuta langa mal,
Sa te convingi daca-au pastrat miresmele unui trecut ranit,
Cand nestatornicia
Azi mi-am dorit să vină seara, sa stau la mine-n dormitor,
Citind scrisori din tinerețe, sau răsfoind albume vechi,
Să simt cum sufletul tresare, cum mă străbate un fior,
Când mă întreb cu ce-am
Tu dincolo de ganduri stai ascunsa si nu te-arati, de teama
Ca se vor pierde amintiri, pe-ale trecutului carari necunoscute,
Si vom privi ingandurati, cum o iubire-n vechi iluzii se
La malul marii-ti povesteam, de pescarusii care plang,
Cand intre ei si departare, sub aripi valurile-si strang.
Eu obosit de nerabdare, furam corabii de prin larg,
Si fluturam la tarmul
Nu am ce sa-ti mai spun, cand ploile de vara se sting in curcubee,
Si nu stiu care-i drumul prin lacrimile tale, in suflet sa-ti ajung,
De-acum a venit toamna si vreau sa-mi mut tacerea, in alta
Ma dor padurile astrale cu-amurgurile lor de toamna,
Si frunze ruginii prin ramuri, pe care timpu-a-mbatranit,
Poveri de vise printre umbre si ochii tai mirifici doamna,
Mi-au lacrimat pe ridul
La țărm, din larg sosesc mereu albastre valuri,
În care noaptea se-oglindesc, strălucitoare stele,
Deși-n adâncul mărilor s-au stins marețe idealuri,
Noi auzim doar frământarea, tăcerilor din
Nu sunt cuvinte sa-ti pot marturisi, ce simt in fiecare seara,
Cand umbrele, chipu-ti cuprind si-n intuneric alb te-mbraca,
Misterele devin stapane pe-ntregul necuprins ce ma-nconjoara,
Facand
Nimeni nu seamană cu tine, chip îndrăgit
Rouă pe frunze, dor de primăvară , pași pe alei,
De ce e mică lumea uneori și tu de negăsit,
Caldă lumină, curgând în valuri pe umerii mei.
Iubire,
Anii nostrii pasari calatoare, un drum de stele catre infinit,
Un strop de roua ratacit pe-o floare, pe care-n zori nu l-am gasit,
Esti prea frumoasa astazi pentru mine, imi este teama sa
S-au strans deasupra norii plumburii, s-au strans tacerile de ieri,
Si toamna-i peste tot in jur, si toamna-n palme mi s-a strans,
Mi se prelinge-un gand pe tampla, de-un dor pierdut in
O fotografie pusa-ntr-o vitrina
Peste care anii in graba-au trecut,
Ma priveste seara cand te strig la cina
Rascolind placerea vechiului sarut.
Cu raze de soare umbre vechi in casa
Imi imbraca
As vrea sa-ti spun in fiecare zi cat esti de frumoasa si mereu sa-ti cer,
Fuioare de lumina ramase-n parul tau cand razele de luna-au adormit,
Sa aflu daca pot, ce sculptor te-a cioplit cu-n gest
Candva ti-am spus sa nu ma parasesti fara sa-mi spui,
Fara sa dai un rost la juramintele facute in amurg,
Tu floarea mea de colt, cu pleoape tremurand la ochi caprui,
Cu parul despletit in
Sunt ultimul ramas, din toti cei care-au fost la manastire,
Sa jure-n fata la altar, ca nu-ti vor fi povara sau durere,
De-a lungu-acestei vieti, hranita zilnic cu suspin si amagire,
Daca tu,
Voi parasi candva destinul, chiar si viata
Nelinistit traita sub framantari de stele,
Lasand in urma visul, cernut in dimineata
Ce-mi va ramane poarta, prin care trec la ele.
Sa nu raman dator
Am plans in vis, am plans pe strada, am plans fara sa-ti spun , de multe ori,
De teama ca pustiul dintre lacrimi, ne va rapi din amintirile ce vin,
Si-au plans si zorile cu mine, cand noaptea
Ploua pe strazi, ploua pe flori, ploua pe umbre neperechi,
In geamuri cadentat lovesc, straine picaturi de ploaie,
In incapere ma privesc, de prin tablouri chipuri vechi,
Si fulgere cazute-n
Sa nu intrebi de ce eu port cravata,
Pe scena lumii-nseamna ca esti domn,
Daca-ti imprastii nervii-ntr-o serata,
Si te blesteama zorii, de nesomn.
Costumele le-mbrac mereu neasortate,
Cu
Am strivit un gest, ca pe-o simpla mirare si-am plans,
Ca nu mi-au coborat cuvintele din ganduri, sa-ti pot spune,
Mi-am privit palmele, cand teama le-a fost si le-am strans,
In jurul buzelor,
Mi-am sfâșiat viața-n fâsii și-am legat clipele trăite-mpreună,
Ochilor le-am dat cu-mprumut o lacrimă și le-am cerut să plângă,
Dintr-o amintire, am cules gesturile tandre sub cleștarul de
Doua fiinte singure, s-au intalnit o singura data,
Intr-o singura dimineata, frumoasa, de toamna,
Si-au atins mainile o singura data, floare curata,
Si-a fost de-ajuns sa nu te uit, frumoasa
Aproape plâng, aproape râd, aproape-mi este dor de tine,
Deși covorul fără flori, destinul l-a pierdut prin univers,
Această pată de culoare, ce noi credeam că ne-aparține,
Durerea altor pași
Daca pe umeri tampla, eu ti-am pus,
Si gandul meu, pe sani s-a revarsat,
Traiam cu teama zilei ce s-a dus,
Si mi-am strans bucuria-ntr-un oftat.
La geam bateau, amurgurile serii,
Si tot mai
