Poezie

Poezii de dragoste

Mă dor cuvinte nerostite

1 min lectură·14 noiembrie 2010

Mediu

La țărm, din larg sosesc mereu albastre valuri,

În care noaptea se-oglindesc, strălucitoare stele,

Deși-n adâncul mărilor s-au stins marețe idealuri,

Noi auzim doar frământarea, tăcerilor din ele.

Și ne-aruncăm privirea ca o plasă peste zare,

Sperând că vom zări, pe cineva sosind din larg,

Făcând prin valuri către țărm, albastra lor cărare,

Ducând aceleași idealuri, pe-un nevăzut catarg.

Mă dor cuvinte nerostite și vântul bate-n noapte,

Se-anunță undeva furtună cu stele ascunse-n nori,

Sărută-mă ușor pe buze și fură-mi miile de șoapte,

Tu suflet nobil rătăcit, prin visele pierdute-n zori.

Vor fi mereu furtuni ce bat în porturi nevăzute,

Și stele cu povești în fiecare strop, din fiecare val,

Iar noi două iubiri, crescute-n flori necunoscute,

De care nimeni nu va ști, când și-au pierdut un ideal.

001.948

x. “Poezii de dragoste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/x-0032834/poezie/13961148/poezii-de-dragoste

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.