x

Am descoperit aici un poem care a produs in mine o reverberatie a puterii mesajului si a limbajului frust. Mi-a placut fragmentul \"pentru ei/nebunia e fuga/spre greața din fiecare zi/născută în halba de gin tonic
cu două felii de lămâie/și gheață\" si , de asemenea finalul din care vinetele cu parmezan puteau lipsi, nu de alta dar s-ar putea sa creeze o scadere a curbei de tensiune lirica.
Rezonez la scrierile in care realitatea face metafora si poezie, oricum ai in mine un cititor (desi nu cred ca ai gasit doar \"oameni/urâți/libidinoși/hămesiți de o glorie falsă\") mai ales de la aprecierea excelenta ca bukowski e un mare poet nedreptatit de romanele sale(poate cei de la polirom vor afla pana la urma ca a scris si poezie).

M-am cam pierdut prin prima strofa incepand cu \"discernământ acreditat de smerenia discreției\", cultivi un intelectualism care s-ar putea sa dauneze mesajului vindecat total de lirism. Sunt pentru cenzurarea de catre intelect a lirismului, dar in cazul de fata cred ca s-a exagerat. Mai ales pentru relatarea unor intamplari sufletesti asa de firesti in sensibilitatea lor. Am ramas cu impresia \"betiei de cuvinte\".
Si apoi ce diferenta in strofa a doua! Poate voita sau nu, adresarea directa e simpla, naiva chiar: \"niciodată nu am mers prea departe
iubitule\", in comparatie cu framantarea interioasa destul de sofisticat exprimata.
Raman cu veridicitatea trairii din a doua strofa.

Uite ca am avut norocul sa dau de aceasta pagina, in proportie destul de mare voi fi acolo.
Mult succes!

A fost, intr-adevar, o zi memorabila in care niste nume de pe poezie.ro s-au transformat, pentru mine, in oameni, suflete, discutii, cantece. Maria, felicitari pentru prezentare (cred ca ai muncit destul de mult) si sa ne revedem cu alte ocazii la fel de minunate.

Nu in ultimul rand felicitari inca o data prietenului Adrian Munteanu.

Am remarcat o constructie buna cu imagini puternice (banana atat de bine aproape - personificata) ca:
\"tunelul ne piaptănă contururile ca o mînă dezacordată\"
\"oare ce străzi traversăm chiar acum la suprafața noastră\", cu toate ca urmarea \"ca ridurile\" ma face sa intreb cine ca ridurile? - esti cam neclara.
Afinitatea mea pentru cotidian ma face sa cred ca am in fata un poem destul de bun care in final isi pierde forta prin coborarea spre derizoriu si banal.
Poezia precedenta este insa foarte slaba.

N-ar fi rau sa mai dezvolti si tu ideea, prea ai terminat inainte de a incepe...
Si daca enumeri, e bine sa spui \"sunt\" - asta daca vrei sa scrii in romana

Voi incepe cu finalul din care ultimele doua versuri nu-si au rostul, suna infantil si destul de banal.
Apoi dupa \"sa indragostesti\" urmeaza niste perechi din care remarc numai \"umbra de trup pasul de drum\"(prin simplitatea sinceritatii) si \"punctul de cerc\"(pentru posibilitatile interpretarii. In rest imagini destul de fortate, de \"fabricate\".

In proportie foarte mare voi fi acolo. Probabil lansarea se va face la mansarda, ceea ce va da un aer boem potrivit cu versurile incarcate de parfum atemporal.

Felicitari pentru volum si sunt onorat sa particip la eveniment.

Am vrut sa-ti scriu mai devreme sa-ti spun ca mi se pare un text in cele mai multe locuri excelent cu un final nepotrivit care ma facuse sa stramb din nas. Intre timp ai schimbat finalul, dar tot am ramas, poate din inertie, cu intentia de a ma stramba. Prea fortat sa nu zic facil, in final sarind chiar din logica. Daca totusi n-am inteles eu bine si ai vrut sa sugerezi un mixaj la nivelul privirii intre a privi si a fi privit sau o perspectiva dubla cred ca puteai s-o faci mai bine.

Personal percep finalul ca un drum intors prin burtile taiate ale pestelui din Iona.

N-am adus aminte intamplator de Iona. Sarcasmul foarte bine manuit in celelalte versuri, sorescian in miezul lui liric, iti este un bun alibi daca esti cumva acuzat de sentimentalism. Personal, acest artificiu tehnic al activarii marii, care de obicei era obiectul si nu subiectul, a avut ecouri mai puternice in mine decat o faceau alte poeme in care accentul cadea pe eul liric.

Aici insa manipularea afectiva a cititorului este mult mai subtila: \"La tot pasul o privesc în acvarii\", \"La început mă privește/Cu peștii.\" sau \"M-a privit/și din ciorbă. E din ce în ce mai atentă.\" - asta ca sa dau doar cateva citate pe care le-am remarcat.
\"Nu te mai ascunde, spuneau/toate sentimentele pe care/le-am legat la ochi.\" - citat din memorie din Marin Sorescu. Nu pot sa nu remarc faptul ca versurile tale mi-au oferit aceeasi senzatie placuta pe care o am rememorand versuri ca cel de mai sus.

Ce nu-mi place, in afara de final este acea aripa \"rupta-n cot\", cumplit de artificiala si de \"facuta\" si \"cand valul valsează cu vala\", aliteratie premeditata pe care n-am perceput-o cu forta cu care se dorea. In concluzie, un poem foarte bun, de recomandat.

Vad ca te indrepti spre esentializare si preferi notatiile foarte scurte. Poate ar fi bine sa incerci niste haiku-uri. In orice caz, in genul in care scrii, contactul cu literatura asiatica ti-ar prinde bine

Imi pare rau, dar \"visurile care le-ai uitat...\" este incorect gramatical si suna ca naiba. Din punctul meu de vedere partea cea mai reusita este:
\"fac mâinile căuș și te sorb cuvinte\"

In afara de fragmentul:
\"mi se-agață de pleoape prieteni pierduți în negura sorții

ne târguim în continuare bilete
la loteria celebră a morții...\" n-am putut sa gasesc altceva care sa-mi schimbe prima impresie, aceea ca textul e saracacios din orice punct l-ai privi, iar pe alocuri devine chiar banal :\"trecuse deja o groază de vreme de când
era vară\" sau chiar si inceputul.

Ultimul vers mi-a creat o impresie de misticism si stranietate amestecate, raman cu aceasta senzatie pe care ultimele cuvinte au compus-o atat de bine

Mi se pare ca ai niste idei bune transpuse intr-o forma neslefuita ca sa nu zic bolovanoasa. Poezia mai e si transpiratie, unii zic chiar mai multa decat inspiratie, oricum ar fi tie nu ti-ar strica o aplecare mai atenta asupra textului. La fel, nu imi dai impresia ca urmezi un fir logic, poezia ta nu are finalitate logica, incat mi se pare ca divaghezi prea mult fara substrat sau miza poetica.

frumoasa poveste de dragoste de la cineva care manuieste bine fraza articuland bine cuvantul, atentie insa la \"ca-n poza PE care\".
Foarte reusita mi s-a parut partea asta:
\"si-am gasit-o intamplator ah parfumul tau iesind din cadru
ca un fular veninos mi se infasura in jurul trupului\".
Uneori mi se da impresia de cliseu, de \"s-a mai spus\", dar dincolo de asta se pastreaza tonul original in pasaje precum
\"sa-ti mangai blana de sarma ghimpata pielea chilotii\", autenticitate sugerata si prin lipsa totala a semnelor de punctuatie care ofera variante de redare diferite.

Versurile tale sunt strabatute de o sensibilitate extraordinara, am remarcat pasajul
\"imi pierdeam secundele prin gradinile
vii de atingerea pasarilor dor\"
Ai darul de a construi metafore prin alaturarea termenului concret cu cel abstract, destul de facil as spune (\" samburi din fum\", \" palme iubiri\", etc.), iar rimele pline mi-au creat o imagine puternica.

Bine ai venit pe site, am remarcat aceasta poezie mai mult decat cealalta prin ultimul vers, dar nu stiu cum adie o ferma si \"raul serpuieste tacut\" e prea banal. Ma bucur ca se mai scrie poezie si prin Targoviste.

Ai reusit sa transfigurezi realitatea si sa creezi o stare stranie ca in picturile suprarealiste; daca asta era si intentia, atunci poezia si-a atins scopul.

Puternic inceput:
\"sunt ierni uneori ce ard în zăpezi\",
dar nu pastrezi poezia la aceeasi inaltime tot timpul. Am trecut repede peste titlul complet nepotrivit si peste repetitia deranjanta a lui \"sunt\" si am ajuns la ultimele trei strofe unde betia de cuvinte care sfideaza uneori chiar si logica elementara coboara prin pretiozitate poezia pe o panta abrupta spre sentimentalismul patetic.

Felicitari pentru lansare, Silvia. Din pacate motive obiective ma impiedica sa fiu prezent; sunt sigur ca lansarea va fi o reusita. Felicitari inca o data si numai bine