x

Am incercat sa-mi dau seama de ce nu merge pentru ca e clar, de data asta nu. Desi accept primele doua strofe ca fiind unitare si reprezentandu-te bine, ce urmeaza e o adaugare inutila si mai ales redundanta, chiar daca vrei sa exploatezi metafora asta cu ginul la maxim. Totusi dupa primele doua strofe m-as fi asteptat sa treci peste gin si sa vii cu lucruri noi. In loc de asta, ultimele 3 strofe sun t groaznic de diluate, n-o lua pe urmele \"prietenului\" nostru t.
Cred ca e o idee materializata excesiv, n-are rost sa te intinzi. poti mult mai bine.

Poemul asta e doar un pretext sa arunc o intrebare(retorica): mai face textualismul de genul celui din inceputul poemului de fata poezie? Ca eu credeam ca s-a trecut de faza asta. Poate ar trebui sa trecem la altceva, asumarea da o tenta de \"facatura\" totusi.

Desi niste texte ale tale inaintea acestuia au fost apreciate fara ca eu, de exemplu, sa ader la aprecierile pozitive, as spune mai degraba ca asta e un text mai bun, dar si aici se impun unele amendamente. Sunt cateva versuri care in opinia mea nu au ce cauta si ti le voi insira aici:

\"a ghiocelului\"
\"poate pe zeul din mașinărie în costum de ospătar\",

iar din penultima strofa toate, in afara de \"uite stele căzătoare zice maț\" care poate ramane de sine statator. Sfatul meu, daca-l poti accepta, e sa elimini aceste versuri de care am pomenit si sa citesti ce iese. Cred ca textul va scapa de stridente din ce in ce mai dese in ultima vreme la tine si va fi un poem curat, cu adevarat bun.

multumesc tuturor, cu bine.

trag si eu cortina peste o zi pe care mi-ati facut-o excelenta, de la gestul Mariei in fata careia ma inclin la colajul deosebit al unor oameni carora le multumesc enorm si pana la poeziile Elei si Alinei (livia lazar) de la Eliad. Va stiu pe toti care ma cititi cu sau fara comentarii si va multumesc pentru urarile prietenesti.
(nichita, nici eu n-am uitat)
(alina, mare suflet)
(monica, venit, vazut, superb, placut - poza, dementiala)
(dana)
(bogdan)
(vladimir), multam fain
(florin, .................................................)
(adina, stiam ca ai sa vii pe aici, mii de multumiri)
(ina, ma bucur ca esti pe aici)
(madalina, o plecaciune in fata emotiei tale transmise, cat incerci s-o ascunzi, se simte)
Deci sa trag cortina peste o zi in care imi permit sa fiu sentimental,

urmeaza alta.

si ti-am zis: uite cum ne gasiram noi! La multi ani! si in rest mai vorbim
p.s. n-am mai scris poezia aia cu bukowski, dar ideea ramane ;)

liviu, elia, urarile voastre au ajuns la mine calde, aburinde, multumesc.

Ela, ce sa mai zic, am ramas fara grai. Cum de-ai stiut? Iti multumesc mult de tot, poezia este frumoasa si am citit-o cu placere.

Multumesc, multumesc.
Gestul tau e demn de recunostinta si o plecaciune sincera din partea mea.

Uite ca Daniel s-a tinut de cuvant si a scos cartea.
Din partea mea, sincere felicitari! Va fi greu de ajuns, de! serviciul, dar poate spre seara voi trage in piapt aer de Brasov ca n-am mai fost de mult pe acolo.
Lansare reusita si sa ne vedem/auzim cu bine

Desi cred, la o citire mai atenta ca ultima strofa e cam in plus si nu spune nimic, ba chiar incurca (iar \"să începem să respirăm unul/prin altul\" este un pic invechit in sensul \"deja-vu\"), cred ca e unul din textele bune ale tale, ai reusit si sa creezi o carare prin desisul luxuriant al cuvintelor obisnuit la tine, prin care de aceasta data cititorul poate circula mai usor.

Tensiunea poemului are crescendo si culmineaza in doua puncte:
\" desigur tu nu vei mai putea să mă vezi dintr-o parte decât ca o linie
desigur tu nu vei mai putea să mă vezi din față decât ca un zid\" si mai apoi:
\"aerul din aer să dispară[...]ca să te îmbrățișez în sfârșit/până la capăt\" - imi place sa vad in acest vers finalul poeziei.
Cu siguranta o poezie buna cu mentiunea de la inceput.

textul e destul de bun, dar fara \"nesuflete\" care n-are ce cauta si fara \"imbecil\"- e aiurea sa-i zici unui porumbel imbecil, poti cauta alt epitet.
finalul e cam banal si dilueaza prin \"poanta\" o anume gravitate pe care o avea pana atunci poezia.
poti deveni o voce interesanta.

Daca era vorba de un simplu om care isi exprima o parere negandita, dar spusa din inima, se putea pune aceasta problema. Dar domnul Manolescu nu-si poate permite intr-o publicatie ce se vrea cu pretentii sa aiba opinii negandite. Chiar daca vin din inima cum zici, fapt de care ma indoiesc.
Asa ca aleg oricand un \"studiu\" chiar pseudoteologic, dar care macar impune o anumita filosofie cu care poti sau nu sa fii de acord.
Diferenta dintre ele e ca unul e un act de cultura, celalalt un discurs plat si ignorant, ca al unuia de pe strada pus sa-si dea cu parerea. Aleg actul de cultura.

Am citit articolul lui Cristian Badilita din Adevarul Literar si Artistic in care amenda iesirea total neprofesionista (neprofesionala) a domnului Manolescu si mi-am adus aminte de articolul tau pe care l-ai scris inaintea celui din A.L.A.

Pot spune ca d-l Badilita se afla pe aceeasi lungime de unda cu d-l Paul Bogdan pentru ca ambii vorbesc despre ceva ce cunosc foarte bine nu numai in straturile superficiale. In speta, d-l Badilita argumenteaza, cu pregatirea pe care i-am intuit-o din calitatea discursului, de ce iesirea d-lui Manolescu e gratuita si de ce criticul de la R.L. confunda (apeland la o logica stalinista) ritualul sfintirii unei biserici cu emisiunile despre zodiac si vrajitorie.

In caz ca va interesa pe cineva, voi veni cu mai multe exemple. Deocamdata voi reda un fragment din respectivul articol al d-lui Badilita care-i reprezinta punctul de vedere: \"...trebuie sa spunem ca editorialul(al d-lui M.) mi-a produs o mare satisfactie \"intelectuala\": el ar merita inclus intr-o antologie a delirului comic romanesc, preluat de facultatile de teologie din tara si propus ca subiect-pretext la un examen de admitere in seminar\"
Fara comentarii.

evident \"care\" in forma de acum mi se par foarte bune si nu \"pe care\" - oboseala-i de vina.

Vad ca ai modificat acolo \"jocul\", e mult, mult mai bine asa. Tineam sa-ti spun. Si finalul, la fel. Chiar daca probabil e mai simplist in raport cu referintele tale livresti la care tii mai mult decat ar fi cazul.
Exista ceva in strofa a doua...nu stiu ce, o scadere a fortei poemului, recuperata imediat de strofele urmatoare.
Te recunosc cel mai bine in prima si ultima strofa pe care in forma de acum mi se par foarte bune.
In concluzie, un text pe care il recomand si altora si pe care l-as vedea la \"recomandate\"
Noi mai vorbim.

Te citesc constant numai ca sa aud din cand in cand ceva de genul: \"cu țâțele ei ca două emisfere cerebrale
sculptate într-un craniu de einstein de însuși michelangelo \",
ceea ce nu mi-e dat sa vad prea des.
Dar nu despre originalitate este vorba, desi e prezenta, ci despre tensiunea constanta a ideilor bine manuite care te fac autentic.
Esti printre putinii care pot face poezie din tot ce ating fara a parea ca se chinuie prea tare.

As avea de discutat la :\"facem dragoste de eclipse pentru a nu distruge lumina\" - frumos, dar parca mi-ai bagat o lingura de miere pe gat, fortat, si mie nu-mi place mierea fara lapte, desi ai niste tate in poem(nu tu)
apoi ultimul vers prea aduce a strigat dintr-o limba moarta, nu stiu daca e intentionat sau nu, iar niste intertextualitati cu colti de argint prind bine.

Pai inspiratie in continuare si mai trec.

P.S. citez aproximativ: desi nu sta intr-o paranteza, decat in bratele mele...pai nu se pupa singularul ala cu pluralul, vezi cum o intorci din condei.

La multi ani, sa ne traiesti si sa ai parte numai de bucurii si impliniri.

Este ceea ce as numi o poezie \"impusa\" (mai bine zis autoimpusa), a celui care vrea sa scrie ceva fara a mai astepta inspiratia(ori talentul).
Poemul incepe bine, dar a doua fraza e deja in plus, \"sforile trupului meu\" imi pare o lingura cu dulceata intinsa catre un diabetic.

Apoi \"o umbră albă cu mii de alte umbre în ea.\" mi se pare oarecum ciudat, nu prea imi sugereaza nici o imagine (pentru ca nu pot vedea umbre in umbre, poate doar plasticizand si spunand ceva de genul umbra toporului in umbra copacului, umbra sangelui in umbra mainilor mele,etc.)
Expresia \"omul nu mai are gat\" este putin comica in sensul negativ; de ce gat?

Ultimele doua fragmente au insa ceva acolo, e o stare bine redata, de diagnostic al existentei in sine intr-o lume in continua schimbare.
\"Ridic în aer iluziile ca pe niște zmeie multicolore\" este inceputul care ma face sa cred ca exista un potential poetic mare al carui punct de maxim nu l-ai atins inca.

La multi ani, Amadriada, sa ne reintalnim cu bine.
Multa fericire iti doresc

Ciudata zapada aceasta in poemul tau...
Remarc o muzicalitate buna a versurilor si o cursivitate deosebita, cat despre ideea poetica...e cam atemporala pentru gusturile mele actuale. Cu bine