Poezie
voi spune tot
1 min lectură·
Mediu
chiar acum
pentru că trupul mi se-așează la loc pe suflet
după o noapte lichidă
și-mi descleștează gura
îmi sugrumă fricile și greața
și tu-ul ăla gonflabil de care vorbim toți
pe care-l spargem și-apoi îl umflăm cu amintiri iar
supapa nopții se catapultează din gurile de canal
în timp ce eu nu mă pot spovedi niciunui perete
în timp ce nimeni nu se trezește să mă tragă de pijamale
să-mi scoată ochii din piept și inima din orbite
stau aici cu mâna opintită pe taste
mă zbat să vă spun că totul e exact așa cum pare
că n-am nicio poveste cu final dramatic
mai dramatic decât staționarea de 2 minute de la eroilor
că secetă e și în cimitire
că și acolo se usucă pământul
iar gura morților umblă prin aerul pe care-l expirăm umblă cântând
ca un pian cu clape de ceară
054.489
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Voicu Tudor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 145
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Voicu Tudor. “voi spune tot.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/voicu-tudor/poezie/14051498/voi-spune-totComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VTFoarte frumoase cuvinte ati ales pentru a-mi descrie textul! Va multumesc pentru comentariu si pentru zabovirea asupra poeziei mele. O seara placuta.
0
TDDistincție acordată
am citit câteva dintre textele autorului de față și nu pot spune decât c-am descoperit un fir ce duce înspre latura benefică poeziei.
folosind limbajul simplu stările, în desfășurarea lor, capătă contur și urmăresc împlinirea mesajului.
mi-a plăcut siguranța intrării în poem dar și croiala cuvintelor pentru a îmbrăca un text bun.
finalul mi se pare foarte reușit
" secetă e și în cimitire
că și acolo se usucă pământul
iar gura morților umblă prin aerul pe care-l expirăm umblă cântând
ca un pian cu clape de ceară"
tudore,
voi lumina drumul care duce înspre poezia ta.
da, stea
folosind limbajul simplu stările, în desfășurarea lor, capătă contur și urmăresc împlinirea mesajului.
mi-a plăcut siguranța intrării în poem dar și croiala cuvintelor pentru a îmbrăca un text bun.
finalul mi se pare foarte reușit
" secetă e și în cimitire
că și acolo se usucă pământul
iar gura morților umblă prin aerul pe care-l expirăm umblă cântând
ca un pian cu clape de ceară"
tudore,
voi lumina drumul care duce înspre poezia ta.
da, stea
0
VTaprecierea poeziei mele de catre dumneavoastra e mai mult decat incurajatoare pentru a lua scrisul in serios; sunt onorat de trecere si de stea!
0
LP
Intr-adevar, ai spus tot... ai spus ceea ce nimeni nu recunoaste:
tu-ul, eu-ul, sunt gonflabile... si sunt pline cu amintiri... iata omul!
Interesanta tema de reflectie. Daca nu am avea amintiri, cine ai mai fi tu, cine as mai fi eu?
Amintirile ne dor sau cel putin ne impovareaza, insa avem nevoie de ele, pt ca ele ne definesc.
Sau poate ca nu avem nevoie de ele, de ce ar trebui sa fim definiti/limitati? :)
tu-ul, eu-ul, sunt gonflabile... si sunt pline cu amintiri... iata omul!
Interesanta tema de reflectie. Daca nu am avea amintiri, cine ai mai fi tu, cine as mai fi eu?
Amintirile ne dor sau cel putin ne impovareaza, insa avem nevoie de ele, pt ca ele ne definesc.
Sau poate ca nu avem nevoie de ele, de ce ar trebui sa fim definiti/limitati? :)
0
Zombii, ca să nu zic morții, cântă la un pian cu clape de ceară și ne iau din rezerva de aer, iar zgomotele scoase de instrument au sonoritățile nefiindului.
Foarte expresivă este poezia!