VS
Vlad Stroescu
Verificat@vlad-stroescu
Bucuresti
„Vitam Impendere Amori”
08/04/79-nastere 2002-student in anul V la medicina intre timp cateva poezii publicate prin anonime reviste literare
Cronologie
De ce oare avem complexul asta de superioritate fata de batrâni? De ce la plângem de mila, de la inaltimea tineretilor noastre tembele? Eu unul nu dau nici 2 bani pe tinerete, si de abia astept sa fiu batrân.
Ma rog, presupun ca poezia poate prezenta un caz particular.
Ma rog, presupun ca poezia poate prezenta un caz particular.
Pe textul:
„Între duminică și luni" de Lory Cristea
0 suflu
ContextCu siguranta, daca aceste vorbe isvorasc din trairi autentice (ce qui est rare), atunci ele nu se ridica la inaltimea trairilor. Ceea ce se intâmpla de obicei când vrei sa scrii ce simti, pentru ca inflatia limbajului e constanta. De-asta poetii supraliciteaza permanent cu impostura lor. Ioana, eu n-as scrie niciodata despre ce simt. Daca cineva, de exemplu, s-ar amuza de ce am scris? N-as suporta.
Pe textul:
„cea din urmă înstrăinare" de ioana negoescu
0 suflu
ContextCred ca sunt cel putin 20 de ani de când am auzit prima oara acest banc, desi nu era versificat. Ceea ce nu era rau, intrucât era mai scurt.
Pe textul:
„Fenomen paranormal" de Valeriu Cercel
0 suflu
ContextPoezia mi-a placut, dar versul: \"porumbei mutilați îmi zac răstigniți la picioare\" nu merge.
Pe textul:
„verbe care aud liniștea" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextAceasta poezie tricolora te duce cu gândul la drapel, chiar daca dezordonat... In cazul asta, pasii \"ce par spre nicaieri sa se indrepte\" capata o cu totul alta semnificatie...
[Chiar, pe saitul asta asa mare, nici urma de poezie patriotica. Stiu, e devalorizata de multe ere, dar pe internet ar trebui sa gasesi orice.]
Continutul metaforic din poezia asta e si el cam devalorizat (pelin si miere, greu de plumb), pe de alta parte nimeni nu mai poate sa fie original inca din vremuri biblice. Nu-ti ramâne decât sa fi ermetic (cum se straduieste multa lume de pe-aici) sau sec, clasic.
Acestea fiind spuse, dati-mi voie, d-na/d-ra Lory Cristea, sa va felicit pentru nobletea dumneavoastra desueta.
[Chiar, pe saitul asta asa mare, nici urma de poezie patriotica. Stiu, e devalorizata de multe ere, dar pe internet ar trebui sa gasesi orice.]
Continutul metaforic din poezia asta e si el cam devalorizat (pelin si miere, greu de plumb), pe de alta parte nimeni nu mai poate sa fie original inca din vremuri biblice. Nu-ti ramâne decât sa fi ermetic (cum se straduieste multa lume de pe-aici) sau sec, clasic.
Acestea fiind spuse, dati-mi voie, d-na/d-ra Lory Cristea, sa va felicit pentru nobletea dumneavoastra desueta.
Pe textul:
„Pictându-mă" de Lory Cristea
0 suflu
ContextMi-a placut, intr-un mod pervers, schingiuirea topicii ca sa intre in forma si rima, desi doar unul e Mallarmé. Aragon v-ar fi explicat ca o rima \"tare\" trebuie sa fie urmata de unele mai \"slabe\" ca sa nu enervezi cititorul, insa asta n-are nici o importanta pâna la urma.
Versul \"lacătele multe se închid în mine\" e mult prea banal. Ar trebui rescris. La fel si \"zbatere de noapte\".
Versul \"lacătele multe se închid în mine\" e mult prea banal. Ar trebui rescris. La fel si \"zbatere de noapte\".
Pe textul:
„Ne-ntâi" de Daniel Bratu
0 suflu
Context\'imi pare ca o sluta\': prepozitia \'ca\' transforma sintagma in pleonasm.
Exista o oarecare muzicalitate, pur instinctiva, in poezie, stricata de câteva hiaturi (\"lumii imi\") si triple alaturari de consoane. Stilul incearca sa fi \"strident\", dar randamentul e mic si se simte. Poate ca poezia ar merita rescrisa. Doar o parere.
Exista o oarecare muzicalitate, pur instinctiva, in poezie, stricata de câteva hiaturi (\"lumii imi\") si triple alaturari de consoane. Stilul incearca sa fi \"strident\", dar randamentul e mic si se simte. Poate ca poezia ar merita rescrisa. Doar o parere.
Pe textul:
„Eu… omul nou!" de Dumitriu Florin-Constantin
0 suflu
ContextN-am mai fost demult pe site-ul asta. Aceleasi suflete nobile, aceeasi lipsa de originalitate mai ales acolo unde poetii se straduiesc sa fie cat mai originali. Cel putin poemul tau, \'in dulcele stil clasic\' nu se chinuie singur doar ca sa atraga atentia. Ii place fumusetea lui ingenua, desi poate prea ingenua uneori, prea imbibata de porniri adolescentine. Dar parca simt totusi samburele serenitatii mature a unor poezii viitoare...
Pe textul:
„Moarte în vis" de Monica Mihaela Pop
0 suflu
ContextCenzorii de pe situl asta sufera si ei de pudoare extrema...
Pe textul:
„Cântul iubirii" de Guillaume Apollinaire
0 suflu
ContextC\'est beau tout ca.
Vedem bine ca a fi poet poate fi o mandrie, un orgoliu, inca, intre poeti.
Mici farsori, allez!
Vedem bine ca a fi poet poate fi o mandrie, un orgoliu, inca, intre poeti.
Mici farsori, allez!
Pe textul:
„Anais-Anais" de Meda Bittermann
0 suflu
ContextAr putea fi ceva aici. Sper ca nu te superi insa daca-ti spun ca n-ai ajuns inca la maturitatea artistica. Scrii de parca ai fi excesiv de constienta de cititor. In locul tau as incerca sa scriu ca pentru zei, nu ca pentru oameni.
Pe textul:
„impotriva ploii" de Anne-Mary
0 suflu
ContextMi-ar fi placut sa comentez, dar ar fi ca si cum m-as baga intr-o conversatie intre indragostiti. Daca nu cumva conversati cu Petrarca, madonna Adriana:)
Pe textul:
„Cafeaua de dimineata" de Adriana Camelia Silvia Popp
0 suflu
ContextHmmm, poezie sociala... De fapt, daca ma gandesc la ce a zis \"Costel\", versul care imi place mie e tocmai \"Putind a incestul sortii cu hazardul\". Dar noi oamenii nu ne-am nascut din aceasta obscena incrucisare. Hai sa vedem, care-i soarta? Soarta e data de principiul al 2-lea al termodinamicii, singura lege de orice fel (nu numai fizica) de pe lumea asta care impune un sens lucrurilor, un sens unic si ireversibil: cresterea entropiei, dezorganizarea. Ori noi oamenii, oricat de \"supuranzi\" am fi, suntem totusi o forma de organizare superioara a materiei, deci cu entropie mica. Iata ca ne opunem, cum putem, sortii, si o facem spontan. Degradarea noastra e naturala, persistenta existentei noastre-nu. Poate hazardul sa na fie muma, cu asta sunt de acord. Numai hazardul poate naste, cu nitel spatiu de manevra, astfel de ciudatenii cum e omul.
Nu pot ader in rest la vehementa ta.Ma intreb totusi ce a generat-o.
Nu pot ader in rest la vehementa ta.Ma intreb totusi ce a generat-o.
Pe textul:
„Anti civilizatie" de Adriana Camelia Silvia Popp
0 suflu
ContextM-am pierdut si eu pe aici. Simt cum vine iarna citind poezia asta. Ma duc sa beau o cafea fierbinte.
C\'est fou, l\'amour!
C\'est fou, l\'amour!
Pe textul:
„Dezamăgire" de Mariana Pancu
0 suflu
ContextAm schimbat un cuvant din prima strofa, pe care il inlocuisem fara sa vreau cu un altul. S-ar putea sa nu-ti mai placa. Aprecierea ta ma flateaza, dar nu o merit. Cand nu ma plng, scriu doar versuri sterpe.
Pe textul:
„Je vois" de Vlad Stroescu
0 suflu
ContextNu pot sa spun care e cuvantul. Nu e nici o mantra. Misterul ramane intreg. Bine, spun doar atat: in franceza a dat un cuvant care inseamna \'vraja\'. Dar in latina inseamna cu totul altceva.
Pe textul:
„Despre un cuvant" de Vlad Stroescu
0 suflu
ContextNu-mi mai aduc bine aminte gramatica de sc. generala:), dar propozitia \"sa nu piarda...\" nu e completiva directa, ci finala (\"de ce nu vrea? ca sa nu piarda...\"). Sigur, era nevoie de o virgula intre ele, dar de cand am citit prima oara Apollinaire, nu mai pun semne de punctuatie...Lucru care mi-a mai fost reprosat.
Pe textul:
„Dimineata, iubitei" de Vlad Stroescu
0 suflu
ContextNu cred ca am primit vreodata un comentariu care sa-mi faca mai multa placere...
Pe textul:
„Dimineata, iubitei" de Vlad Stroescu
0 suflu
ContextEi bine, ma intreb ce ne goneste in halul asta in ultima vreme? Probabil vreun mal du siecle inca neacuzat. Rabufnirea ta e perfect justificata. Eu unul tanjesc dupa o mare lene...
Pe textul:
„Oameni suntem" de Gabriela Petrache
0 suflu
Context