Poezie
Eu… omul nou!
1 min lectură·
Mediu
Stropesc cu fiere, dangătul de luptă
Istoria, o scrie lampagiul,
Comoara liniștii îmi pare ca o slută,
Așa cum ziua trâmbița candriul.
Cotrobăiesc în pacea nucleară,
Găsesc în rânced gust terebentină,
Îngheață gândul și mă înfioară
De-oi mai găsi tandrețe și lumină…
Înot în ceața cu amurguri, seara,
Îmi plâng copiii nenăscuți de milă
Și mulțumit îmi poleiesc cămara,
Cu largi șerbeturi fade și cu silă.
Eu sunt minutul ceasului de mâine,
Și dau secunda pe un act istoric,
Un suflet se străpunge cu o pâine,
Când picoteam din carul alegoric.
Strident, întind alene plictiseala,
La gardurile mele latră câinii,
Îmi scarpin după ceafă amorțeala
Și-n pacea lumii îmi sugrum bătrânii!
095.713
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitriu Florin-Constantin. “Eu… omul nou!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitriu-florin-constantin/poezie/138799/eu-omul-nouComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LCesti nebun Florr! declar si semnez, e de bine oricum, felicitari!
,,Înot în ceața cu amurguri, seara,
Îmi plâng copii nenăscuți din milă
Și mulțumit îmi poleiesc cămara,
De largi șerbeturi fade și de silă.``
.... vreau sa mai citesc!
,,Înot în ceața cu amurguri, seara,
Îmi plâng copii nenăscuți din milă
Și mulțumit îmi poleiesc cămara,
De largi șerbeturi fade și de silă.``
.... vreau sa mai citesc!
0
DF Genuneanu, n-are stare,
Caută subiectul tare,
Printre scrieri fără sare,
Vine cu o lumînare!
Dar e lumînarea stinsă,
Iar fitilul e la mine,
Trage de o glumă-ntinsă,
Dar nu poate și nu-i vine!
Remarcăm în vers năpasta,
Mare, gravă...ca nevasta,
Cînd îl ia de mînă tandru,
Și-l agață-n palisandru...
Stă și caută subiecte,
Pe rastelul cu efecte,
În cămara unde-și ține,
Un subiect și trei jivine!
Nu găsește, căci, cu vîrsta,
Mimului îi cade fusta,
Și tot duce-n derizoriu,
Un subiect aleatoriu! :=D
Nene, Genu poate că nu sint chiar eu omul nou, dar dacă e vorba de dumneata...poate cine știe...finalul s-ar putea adeveri!:))p.s. 1=(E o glumă, firește!) 2=(poate pînă mă nimerește:))
Caută subiectul tare,
Printre scrieri fără sare,
Vine cu o lumînare!
Dar e lumînarea stinsă,
Iar fitilul e la mine,
Trage de o glumă-ntinsă,
Dar nu poate și nu-i vine!
Remarcăm în vers năpasta,
Mare, gravă...ca nevasta,
Cînd îl ia de mînă tandru,
Și-l agață-n palisandru...
Stă și caută subiecte,
Pe rastelul cu efecte,
În cămara unde-și ține,
Un subiect și trei jivine!
Nu găsește, căci, cu vîrsta,
Mimului îi cade fusta,
Și tot duce-n derizoriu,
Un subiect aleatoriu! :=D
Nene, Genu poate că nu sint chiar eu omul nou, dar dacă e vorba de dumneata...poate cine știe...finalul s-ar putea adeveri!:))p.s. 1=(E o glumă, firește!) 2=(poate pînă mă nimerește:))
0
AAHei, am venit sã mã amuz nițel și uite cã n-am reușit! Aș schimba cu \"de milã\" in versul:
\"Îmi plâng copii, nenăscuți, din milă\"
E doar o pãrere! In rest...plãcut!
\"Îmi plâng copii, nenăscuți, din milă\"
E doar o pãrere! In rest...plãcut!
0
DF Ai mare dreptate! O să schimb!
0
VCM-ai miscat foarte tare!Ar fi multe de spus despre minutul ceasului de maine!Bravo!
Valeriu
Valeriu
0
RPÎmi voi face o copie a acestei ne-BUNE poezii, voi mai adăuga un \"i\" la cuvântul \"copii\" și o voi reciti, când pentru moment, voi uita pe ce lume trăiesc. Voi mai încerca să-mi trezesc amorțeala, dacă o voi simți, pentru a ajuta bătrânii. M-a cutremurat lectura.
0
VS
\'imi pare ca o sluta\': prepozitia \'ca\' transforma sintagma in pleonasm.
Exista o oarecare muzicalitate, pur instinctiva, in poezie, stricata de câteva hiaturi (\"lumii imi\") si triple alaturari de consoane. Stilul incearca sa fi \"strident\", dar randamentul e mic si se simte. Poate ca poezia ar merita rescrisa. Doar o parere.
Exista o oarecare muzicalitate, pur instinctiva, in poezie, stricata de câteva hiaturi (\"lumii imi\") si triple alaturari de consoane. Stilul incearca sa fi \"strident\", dar randamentul e mic si se simte. Poate ca poezia ar merita rescrisa. Doar o parere.
0
RMChiar ai nvoie de schimbare. Încerc sa te ghicesc,sa te descopăr.De fiecare dată apare un altul Florr,dar de fiecare data zâmbind și clipind din ochi șmechereste.E frumos stilul...Îți sta bine.
0
(Vers din poemul \"Eu... omul nou!\" de Dumitriu Forin Constantin)
Florr e un om de isprava
dar silit e, spune-o lume,
pe batrani sa ii sugrume
ca n-are bani de otrava!
p.s.1
diverg de-a lumii parere
ca desi, Florr, n-ai avere
puteai, de voiai, sa-ncerci
sa-i scapi de rau cu ciuperci