Vlad Solomon

Ufffffff, daca as mai putea sa scriu poezii pe romaneste!...
Cele 200 de cuvinte- exagerez, dar cam pe-aici e adevarul - nu-mi permit sa scriu ceva valabil, am aruncat destule incercari. Dar incerc, uneori, cite ceva, in proza.
Va multumesc pentru atentie si zambete.

Scuze, mi-a scapat raspunsul la comentariu... Multumesc pentru apreciere, exact asta am vrut, sa fiu simplu si direct, am scris poezii pentru a fi citite si recitate, sa se priceapa intentia, chiar cu riscul de a parea simplist. Poezie... de strada. Viziunea a doua va fi fond sonor si idee la un spectacol de balet, la Detroit, in curind, citita pe romaneste si engleza.

Din pacate... m-am oprit deja cu poeziile. Incerc, cu putinele cuvinte care imi vin la indemana, in romaneste, sa comit ceva proza.
Iti multumesc.

Ai dreptate, parca ar fi mult blond cu putin farmec.

Ai reusit, intr-adevar, in putine cuvinte, sa creezi si atmosfera si sa transmiti un mesaj complex si personal.
Pina si titlul e foarte bine ales.
Toata stima.

Adrian, am citit de cateva ori creatii ale tale si mi-au placut mult.
Nu si Tel Avivul tau.
Este o prezentare simplista a orasului fara pauza, mi-a lipsit si o oprire mai amanuntita asupra evenimentelor culturale, asupra oamenilor, a ziarelor- nu ai citat nici un ziar ebraic ( oare Burda il caracterizeaza?), te-ai oprit la Meir Shalev si la A.B.Yehoshua, nu ai amintit de Yaffo- parte din Tel Aviv, de muzee, spectacole, si multe altele care coloreaza orasul cu arhitectura amestecata si colturii ademenitoare ( si femei, desigur).
Un locuitor din Kiriat Ono - 10 km de Tel Aviv.

\"de parcă nu ne-am fi văzut niciodată
cu pădurile ascunse prin râuri\" - frumoasa imagine, intensifica cautarea, asteptarea. \"Chipul de aer subtire\" ma face sa percep toate simturile care apar, chiar nescrise, in poezia ta. Esti simultan, cele doua personaje ale dramei.
Imi place mult si sfarsitul, tocmai pentru ca dupa \" cerul furat pe bucati\", s-ar putea sa te recunoasca.
Versurile tale \" se aud\", soptesc, dar au multa tensiune, continua sa aprinzi stele. Mie mi-ai aprins una, acum.

Almei- sper sa-mi reascut limba romana si sa pot continua Hotel Eden.
Poate Luna e doar un pretext si dragostea e lumina perceputa de noi. Luna - cerc vicios - da, ma pui pe ginduri.

Insasi transpunerea sentimentelor in cuvinte scrise implica distantare si perspectiva.
Nu cred ca iubirea poate fi traita intens, privindu-te sau analizand persoana iubita.
Este exact diferenta intre ansamblu si detaliu, intre padure si copaci, intre emotie si interpretarea ei, in timp.
Cum iti spuneam si alta data, prefer sa raman tanar.

Shalom, Andu.
Daca citeai cate ceva din biografia mea, ai fi aflat ca majoritatea textelor in limba romana au fost publicate in 84, in Israel, in volumul \" In noi e un cer mai adevarat\". Am ezitat daca sa le pun sau nu pe acest site, fiind scrise intre anii 69-75. La inceput nici nu am vrut sa-mi postez biografia, dar am fost solicitat sa o fac si m-am conformat.
Da, tin la copyright, pentru ca am avut experiente neplacute.
Versurile mele au, desigur, fiind scrise la putin timp de la venirea mea in Israel, influenta mai multor scriitori pe care am avut placerea sa-i citesc inca in Romania, sau in Israel, in romaneste, precum Gide, Prevert, Sorescu, Baudelaire, Capek, Kafka, Ionesco, etc...
Poate ca sunt deja depasite, banale, insuficient de ermetice, poezie de strada, you name it.
De altfel, \" In noi e un cer mai adevarat\" e sigura carte pe care am editat-o.
Au citit-o Eugene Ionesco ( inaintea publicarii), Marin Sorescu, Radu Carneci, Laurentiu Ulici, St. Augustin Doinas, era vorba sa fie iar publicata de Cartea Romaneasca, in 97, pe vremea cand era Dan Cristea director ( poate e si acum, nu mai stiu), dar nu a fost sa fie.
Nu te astepta sa gasesti in versurile mele nimic din \" problemele evreilor\", nu prea inteleg unde vrei sa bati, daca te intereseaza sa-ti actualizezi cunostiintele despre Tel Aviv, sau despre istoria evreilor, poti gasi multa documentatie pe net si in biblioteci, daca doresti, ma poti intreba orice pe adesa mea de la biografie. Dar sa stii ca ma reprezint pe mine insumi cu greu, daramite evreii.
Nu sunt \" postmodernist\", nici macar nu sunt convins ca stiu ce inseamna acest curent.
Ma intrebi daca ma consider un clasic. Nu, dar un romantic, da. Regret ca te simti intr-o clasa de scoala si ma vezi pe mine la catedra, te asigur ca e doar o halucinatie.
Daca doresti sa afli cum si ce scriu, din 2003 incoace- caci multi ani nu am scris in romaneste, du-te la proza si la personale. Nu vei gasi prea multe, asta e, de multe ori folosesc DEX-ul, pentru a compensa carentele pe care le am in limba romana.
Inteleg ca nu vibrezi la poeziile mele, nu esti singurul, fii linistit. Poate nu vei vibra nici la proza, nici la personale.
O mica rugaminte- precizeaza-mi, te rog, la cine te referi cand spui acel \"noi\". Te referi la caii alergatori pe campii?
Oricum, iti multumesc ca ti-ai tras sufletul dupa un galop si te-ai odihnit in desertul meu poetic.
Voi trece prin campiile tale literare, sunt convins ca voi avea multe de invatat.

Mersi, Elia, ai perfecta dreptate, poezia e prea explicativa si repetitiva in idei.
Fiind scrisa in 70 si publicata deja, nu cred ca are rost sa schimb ceva acum, dar imi este de folos pentru ceea ce, sper, voi scrie in viitor.
Am vazut ca ai inceput sa scrii in 2003. Din 2003 am reinceput sa scriu in limba romana, mai mult proza, sper sa reusesc sa intru pe fagas, nu e usor, imi lipsesc cuvinte, expresii, bogatia vocabularului. Si de multe ori traduc din ebraica- poti simti asta, citind proza mea.

Am inteles exact ce ai vrut sa spui. Tocmai de aia te sicii atit, pentru ca poezia ta e foarte buna si e pacat sa piarda chiar si un 2% din cauza lenei. Vezi ce rau sint?
Privarea de libertate versus regizor- dominant, ce se transforma in piesa de sah actor, argat privat de libertate, dar care trebuie sa scape cu viata dupa rascoala... ce naiba, aproape ca dai mura-n gura, desi, asa cum au observat altii inaintea mea, apar si valente la care nu te-ai gindit, sau nu ai constientizat. ( Vezi Gide- partea divina a creatiei, cea neintentionata, din subconstient).
In legatura cu ruperea ritmului, desigur ca pica bine acolo, eu doar am remarcat ca ma zgirie cuvintul \" gogoserie\" la ureche. E chestie de muzicalitate, fiind o pezie de citit publicului.
Poate pentru ca traiesc de multi ani in afara Romaniei, dar nu cred. Poti gasi multe alte alternative, de la magazin fara perdele, sau care vinde iluzii, sau surogate, sau substituenti, vezi tu incotro vrei sa ajungi.
\"Sah\" al lui Marin Sorescu era o poezie pe care am iubit-o, acum multi ani, desigur ca e cu totul altceva decit ai scris tu, alt inteles, si cred chiar ca a ta poate deveni mai reusita.
Ca am fost pe lungimea ta de unda, e doar meritul tau, inseamna ca nu m-ai ametit cu fraze intortocheate si aiureli ce se vor deosebit de profunde si culte.
A, inca ceva, am observat citeva comentarii ale tale, pe ici pe colo, la ceea ce scriu altii, mi-a placut ca nu intri in cor si nu aplauzi la scena deschisa, din politete sau spirit de turma.
Se vede ca ai jucat fotbal, probabil fair-play.

Nu stiai ca, de multe ori, scriem si despre lucruri pe care nu le cunoastem, incercand sa le dezvaluim, in momentul in care le asternem pe hartie? Oare inspiratia nu este un fel de neastampar?
Scriind de doua ori comentariul - prima oara am crezut ca nu s-a inregistrat - m-am jucat cu \"asteptare-cautare\".
Distanta de ani-iubire se referea la timp, dar si la obstacolele impreunarii, spatiu geografic sau sufletesc.
Si totusi, in ciuda distantelor, eclipsele se produc, e clipa in care inchizi ochii si framantarea pasionala se contopeste cu tot ce ne-nconjoara, dispar contururi si limite. E momentul de adevar, care nu trebuie ratat.

Mi-a placut poezia, am citit-o dintr-o suflare, apoi m-am oprit mai mult pe citeva randuri.

Cu nebunul a fost mai greu
(de asta l-am legat de turn)
și a trebuit să las gaj doctorilor
insectarul plus o parte de suflet


-- Uite, cu strofa asta am o mica problema. Randul al doilea m-a facut sa zambesc, dar pare si putin \" gaselnita\"- ( nebun de legat, turn-tura), poate cauti o trecere mai interesanta, pentru ca ultimele doua versuri sunt mult mai frumoase. Acum era sa iti sugerez o schimbare, dar nu cred ca e cazul, intelegi, sper, la ce ma refer.
Ultimele doua strofe mi se par foarte reusite, si finalul e OK, cuvantul \" gogoserie\" imi suna strident, in legatura cu magazia teatrului ( toata poezia e un fel de teatru in teatru, de aici si bucuria mea de a o citi), poate asta a si fost intentia, legata de amagire, iluzie, minciuna, totusi ma zgarie la ureche. Si aici mai ca-mi vine sa-ti propun alternative, dar nu e cazul, trecerea de la sah planificat, tu-regizor, actor in lumea de patratele, transformarea in argat si...ramanerea in viata, la rascoala, mi-au placut mult. Pentru ca mi se pare o poezie facuta sa fie recitata, ti-as sugera, totusi, atentie la sunetul cuvintelor. Tot la gogoserie ma refer...

Eu nu voi fi atit de analitic precum ceilalti colegi.
Mi-a placut mult, si, mai ales, sfarsitul.
As fi scos \"la modul simplist\", dar nu e obligatoriu.

Pamant mult prea dorit... Bine ai venit, Alexandra.
Ultima clipa e de fapt prima. Gandurile tale m-au tulburat.
Cum...remodulam disperarea? Fiind, totusi, noi insine?
Expresia \" cauza tirana\" m-a deranjat putin.
Dar ghiocelul aparut in luna octombrie nu este o frunza ofilita. Astept inflorirea.

Am citit si recitit aceasta poezie, am inchis ochii si mi te-am imaginat dansand pe muzica inspirata de albul armoniei tale interioare.
Asteptarea alba e o alta directie, deosebita de pesimismul dinainte, e un suras alb, pe care vreau sa-l tin bine minte ( si tu).
Sfarsitul e foarte bun si incununeaza poezia, aparent statica, dar plina de tensiune.

Alexandrei- nu stiu nimic despre iubire, la modul general.
Doar ca asteptam si noi, infrigurati ( sau arzand de pasiune), clipa eclipsei, a impreunarii efemere.

Ramona - mereu intrevad in comentariile,sau poeziile tale - pesimismul. Ma intreb de unde vine aceasta resemnare. Imi vine sa te trag de nas.
Intotdeauna am considerat ca exista macar o solutie, in ciuda situatiilor incallcite si absurde, cu care ne surprinde viata- poate tocmai aici e farmecul ei.
Va multumesc ca ati flirtat cu poezia mea.

Alexandrei- Nu stiu nimic despre iubire, la modul general. Doar cautam si noi, infrigurati ( sau arzand de pasiune ) clipa eclipsei, a impreunarii efemere.
Ramona - mereu intrevad acest pesimism in comentariile tale, sau in poezii si...imi vine sa te trag de nas.
Nu indraznesc sa te intreb de unde aceasta resemnare.
Dintotdeauna am crezut ca exista o solutie, oricit de incalcite si absurde sunt caile vietii.
Va multumesc ca ati flirtat cu poezia mea.

Raspunsul tau imi clarifica si intrebarile din comentariul anterior.