Vlad Solomon

-- D-le Petre Anghel,

Va multumesc pentru aprecieri, cuvintele Dvs calde reprezinta mult pentru mine, mai ales ca, emigrat din Romania la inceputul anului 1970, am pierdut, in mare masura, capacitatea de a ma exprima in mod fluent in limba romana, deseori realizez ca traduc din limba ebraica, sau introduc cuvinte inexistente in vocabularul limbii romane ( preluate, nu stiu prin ce mecanism bizar, din franceza sau italiana). Incerc, de aceea, sa ma exprim in mod simplu, direct, fara sa caut in mod ostentativ o paleta de imagini sau metafore, care ar deveni artificiale, fortate.

Sper ca veti citi si urmatoarele episoade ale acestei introspectii (in total 4).

Mi-ati incalzit sufletul si m-ati surprins.

Cu stima,
Vlad Solomon

-- Pentru Ioan-Mircea Popovici:
Multumesc pentru ecou si apreciere.

-- Pentru Laurentiu Orasanu:

Deoarece te bazezi pe banuieli, si pentru completarea imaginii, te sfatuiesc sa accesezi, pe agonia, articolul:

http://www.agonia.ro/index.php/article/13955726/Pacifiști,_teroriști_și_ipocriți_din_toate_țările,_uniți-vă!

Sau, in caz ca preferi o sursa mai \"obiectiva\", vizioneaza reportajul \"Death in the Med\"- BBC, pe care il amintesc in articol, il gasesti pe net. Asta te va ajuta sa nu etichetezi ca propaganda un articol, in nestiinta de cauza si vorbind dupa ureche.

... daca te intereseaza, cauta cartea lui Vladimir Gheorghiu, care a fost pionierul hipnozei in psihologie, in Romania, apoi in Germania.
Daca locuiesti in alta tara, cartea lui Hartland e foarte buna, accesibila si placuta, despre hipnoza in medicina.

Cu cit esti mai putin ermetica, cu atit esti perceputa mai bine, observi?
Simplu, deschide-ti portile, Ioana, orhideele privesc mereu in sus, spre frunzele de palmieri.

Parerea mea e ca esti din ce in ce mai buna, cu cit te indepartezi de ermetism.

\"am să mă spăl de lacrimi
cu unele proaspete
până voi șlefui perla
de pe negrul absolut
al însingurării\"

mi se pare foarte frumoasa, poate \" de negrul absolut\" ar fi mai bine, desi schimba sensul. Am mereu impresia ca te grabesti.

Culori parfumate! Scenariu de film. Mi-as dori sa o citesc la radio, cu o ocazie, daca imi vei permite.

Dada! Da!

Imi place atmosfera, modul in care stii sa te opresti la detalii.
Si, chiar daca e vorba de o evocare, verbele reusesc sa imprime un ritm placut si sa creeze imagini de film.

Mersi pentru informatii, daca te intereseaza ce s-a mai facut pe aceasta tema, in ultima vreme, ia, te rog, legatura cu mine pe privat. Cu mostenitorul legal al Margaretei Sterian m-am intilnit la Bucuresti, de curind, si am vizitat si casa pictoritei, unde am vazut creatii exceptionale. Voi ramine cu el in legatura. Te-ar interesa sa participi benevol si voluntar si entuziast la continuarea cercetarilor ( de ex Franta, perioada intre Zurich si Bucuresti- daca locuiesti la Paris), anunta-ma, te rog.
In Ro si Israel se fac cercetari si proiecte impresionante, care se vor materializa in 2009 si 2010.

... decit sa-ti dau dreptate. M-a amuzat umorul comentariului. Chiar daca sint fumator.
Iti multumesc pentru vizita.

Scriitori din Tara Sfinta a aparut demult, in 2000 si, daca o ai si tu, la pagina 198, pina la 203, scrie despre mine. In februarie 2001 mi-a trimis-o, insotita de o scrisoare, in care imi preciza ca documentarea i-a fost dificila. Intr-adevar, in cazul meu, s-a bazat pe doua antologii, care erau pline de greseli ( de unde si citatele, cu greseli). I-am trimis cartea mea din 1984, dupa aceea, stiu ca a mai scos un volum, dar nu l-am vazut. In ciuda greselilor, meritul lui Ion Cristofor a fost ca i-a amintit si pe scriitorii decedati si a fost perseverent. Cartea lui ii analiza insa doar pe scriitorii israelieni de limba romana, care nu sint nici pe departe reprezentativi pentru literatura israeliana ( ma autoinclud). Multi nu erau amintiti ( de ex. Paul Paun, Sesto Pals), dar nu avea cum sa se documenteze, pe atunci, decit daca ar fi primit cartile de la autori.
In ceea ce ma priveste, desi citise poeziile mele pline cu greseli, sau din care lipseau strofe intregi, m-a \'prins\' destul de bine.

... pentru ca e o alta mincare de peste. Daca crezi ca Agonia e altceva decit un site literar-artistic, cred ca te inseli. Articolul meu NU e o comunicare stiintifica, ci o dorinta de a populariza si redefini o notiune ( medical si psihologic). Vrei sa discutam stiintific, esti de profesie, putem sa continuam pe privat. Poti spune ca eseul meu nu isi atinge scopul, sau e prost scris, si asta dupa ce citesti si a doua parte. Desigur, vei trebui sa argumentezi de ce \'pentru publicul larg\', eseul e deficitar. Nu pentru medici sau psihologi, pentru ca nu lor li se adreseaza. Poate ca e nevoie de timp, de multi oameni care sa scrie, pina cind publicul va putea recepta altfel decit mistic-estrada notiunea de hipnoza. Dar de ce reclama, nu inteleg. Am avut dubii daca sa postez ceva pe tema stiintifica (popularizata), pe Agonia. Numarul de accesari pina acum, desi l-am plasat la Eseuri, si nu la Articole, precum si reactia ta, ma fac sa cred ca nu am gresit, aducind acest subiect pe tapet. Multumesc pentru ecou.

-- Nu ma dezamagesti deloc, scriu si public de la virsta de 18 ani, adica de aproape 40 de ani, stiu cit am asudat la doua piese de teatru, ca pe urma sa le las in sertar. Sau de cite ori am refacut o poezie care mi se parea doar lipitura de cuvinte.
Relativ la cei ce se dedica literaturii ( nu ma refer doar la colegi de pe site-ul agonia, unde intilnesti de la scriitori consacrati la diletanti), repet, fiecare e altfel, am intilnit si genii, care scriu cu multa usurinta.
Cunosc si eu citeva persoane din Cluj, am si amici pe-acolo, desi nu am fost de la virsta de 14 ani, sint mai multi interesati de literatura israeliana, in Romania, nu stiu la cine te referi, daca nu-i spui numele. Poate te referi la Ion Cristofor?
Pentru TVR Cluj mi-am adus o modesta contributie pentru un reportaj inchinat unui eveniment, Marcel Iancu arhitect, care a avut loc la Bucuresti.

\"mai ales că se vorbește despre o țară care are probleme mult mai grave decât implementarea unei legislații ce ar favoriza doar o anumită categorie de oameni.\"

..spui tu, in primul comentariu. Nu ma intereseaza \"imaginea tarii\", ti-am clarificat doar ca exista o lege a hipnozei in Israel, asa cum exista legea pentru protectia animalelor, sau alte mii de legi. Deci e ceva normal. Despre lege amintesc in articol si o consider prea restrictiva. Nu trebuie sa argumentez fiecare fraza, cind prezint un aspect mai putin popularizat, ar transforma articolul intr-o insiruire plictisitoare, cu puncte si sub-puncte.

Scopul articolului este sa demitizeze o notiune pe care multa lume o interpreteaza in mod eronat, ca pe o pierdere de control. Asadar eu vin sa prezint hipnoza ca mijloc de tratament. In partea a doua a articolului, daca vei fi indeajuns de curios sa astepti citeva zile ( l-am impartit in doua, sa nu fie prea lung sau plictisitor), vei vedea si citeva domenii de utilizare.
Despre riscuri si contraindicatii nu e cazul sa scriu intr-un eseu care doreste sa aduca aspectul pozitiv, al utilizarii in medicina. Dimpotriva, mi-a luat mult timp sa exclud cit am putut elementele prea \" stiintifice\", pentru a fi pe intelesul tuturor.
In rest, reciteste cu atentie prima parte si citeste-o si pe a doua, cind o voi posta.
Articolul nu e o carte de studiu, nici nu trebuie sa fie asa, dar daca te intereseaza subiectul, pot sa te trimit la literatura de specialitate. Contraindicatiile sint cunoscute de personalului calificat, care are obligatia sa puna pacientul in tema, in functie de strategia de tratament. Eu incerc sa accentuez beneficiile, nu pentru a-mi crea mie credibilitate, doar nu am inventat roata. Daca insa nu incerc sa reincadrez hipnoza, indepartind unele idei preconcepute, ratez exact obiectivul acestui modest eseu. Ma opresc aici.

... sper ca ai citit si celelalte episoade. Intr-adevar, in proza, scriu, rescriu, ma framint, ma zbat, doar-doar voi resi sa transmit atmosfera. Si totusi, unele poezii le-am scris cursiv, fara sa ma opresc si fara sa corectez nimic, citeva au iesit mai bine, altele schioapata putin.
Nu am raspuns la aceasta dilema, in ultima vreme recitesc si schimb mereu, dar am permanenta teama ca spontaneitatea sufera. Colegi in ale scrisului mi-au relatat experiente diferite, fiecare om e altfel, implicit are alta disciplina a scrisului. Pe scurt, habar n-am.

Citeva precizari:
- Hipnoza a fost si este folosita in multe tari, printre care si Romania, deschizatorul de drumuri ( in Ro) a fost Vladimir Gheorghiu.
- Hipnoza, impreuna cu stiintele comportamentale, confera mai mult control ( ex. in durere) si nu se poate face nimic fara voia si acceptul pacientului.
- Scopul este tratamentul medical sau psihologic si, ca orice tratament, poate reusi sau nu. In tarile occidentale, in Israel si, de citiva ani si in Romania, este folosita din ce in ce mai mult, in scopuri benefice. Medicina nu este, desigur, o polita de asigurare.
- Israelul este o tara normala ( si dezvoltata medical), in ciuda razboaielor, asadar se promulga legi si pentru protectia mediului, si pentru apararea pisicilor, si \" Legea hipnozei\".
- Partea a doua a articolului, pe care o voi posta in curind, sper sa clarifice unele dintre utilizari. Am cautat sa fiu cit mai putin stiintific, in speranta e a fi inteles. Sau doar pentru a gusta din ceva care, aprofundat, poate duce la rezultate spectaculare.
Multumesc pentru popas.

Cind vibratiile sint autentice, au, uneori, ecou.

... ca ai poposit pe meleagurile mele. In primul rind ca femeie...

Imi poti scrie la adresa vlad_solomon2003@yahoo.com

Am ajuns la acest scenariu, care poate fi totodata un poem, sau un tablou.
Ritmul e foarte bun, si trecerea de la narativ la reflexiv.
Imi lipseste ceva, ceva ce n-ai avut curajul sa ti-l spui nici tie insati.
La intrebarea ta: Da, desigur.

Multumesc pentru popas, Ioana. Articolul nu se refera la romani, de fapt, decit in trecere, desi sint amintiti Tristan Tzara si Marcel Iancu. Daca te intereseaza acest aspect, imi permit sa iti indic alte doua articole, legate de Marcel Iancu- \" Culori si metafore la Ein-Hod\" si \" La Bucuresti, cu Marcel Iancu\", care au referire directa la cariera arhitectului si artistului plastic israelian, de origine romana, Marcel Iancu, pentru care am facut o adevarata pasiune. Inteleg ca locuiesti in Germania, poti gasi numeroase creatii ale unui alt dadaist, Arthur Segal -http://en.wikipedia.org/wiki/Arthur_Segal, care a locuit o lunga perioada in Germania, de unde s-a refugiat in 1933.
Acum citesc poeziile si zbaterile tale...