Cu-n albastru-ai încețoșat privirea
Și-ai dezghețat în ochii-ți aiuriți
Dintre noi, iar, toata amăgirea.
Ai lăsat o umbră-ntr-un focar de duioșie
O mare-ai sărutat cu al tău gând,
Nici o clipa
Curg lacrimi in amurg de suflet
Dorul se sfarseste-ntr-un ochi pustiu de viata
Dureri cutremurande ma opresc din planset
Si-mi topesc mormanul incrispat de gheata.
Cu-n ochi de foc privirea-ti
Pe-al cerului albastru infinit
Împletită cu lumina preamărită
Luceafăr blând a răsărit
Si-izgonește înc-o zi însorită.
Curg ploi de aer și de stea
Pe-un univers pierdut în nepăsare
Și-acolo,
De roua dimineții se va așterne-n pleoapă,
Să te gândești la curcubeu;
De gândul nepăsării dume-n lacrimi sapă
Să știi că voi fi pururi eu.
Cu fiecare gând pustiu de umbră rece
M-afund adânc
Scrisoare
Am sperat că vei veni,
Am așteptat un gând de nemurire
Aștept scrisoarea ce-o s-o scrii
În semn de amintire.
Citești scrisoarea mea
O aură de roze
Străpungi și liniștea din
