Jurnale

Cu-n albastru-ai încețoșat privirea Și-ai dezghețat în ochii-ți aiuriți Dintre noi, iar, toata amăgirea. Ai lăsat o umbră-ntr-un focar de duioșie O mare-ai sărutat cu al tău gând, Nici o clipa

Curg lacrimi in amurg de suflet Dorul se sfarseste-ntr-un ochi pustiu de viata Dureri cutremurande ma opresc din planset Si-mi topesc mormanul incrispat de gheata. Cu-n ochi de foc privirea-ti

Pe-al cerului albastru infinit Împletită cu lumina preamărită Luceafăr blând a răsărit Si-izgonește înc-o zi însorită. Curg ploi de aer și de stea Pe-un univers pierdut în nepăsare Și-acolo,

De roua dimineții se va așterne-n pleoapă, Să te gândești la curcubeu; De gândul nepăsării dume-n lacrimi sapă Să știi că voi fi pururi eu. Cu fiecare gând pustiu de umbră rece M-afund adânc

Scrisoare Am sperat că vei veni, Am așteptat un gând de nemurire Aștept scrisoarea ce-o s-o scrii În semn de amintire. Citești scrisoarea mea O aură de roze Străpungi și liniștea din