Vis pierdut

Cu-n albastru-ai încețoșat privirea Și-ai dezghețat în ochii-ți aiuriți Dintre noi, iar, toata amăgirea. Ai lăsat o umbră-ntr-un focar de duioșie O mare-ai sărutat cu al tău gând, Nici o clipa n-ai gândit să îmi arăți și mie Cum arat-un strop de zori plângând. Și tremuri, stea pictată printre gene Îmi mângâi universul meu arid Și mă aduci într-o eterna lene De-unde-ncerci să te strecori prin zid… Lași soarele s-atingă norii Și gândurile să se înnegrească Dar te-ntorci, o stea albastră Sa-mblânzești iar nemuriți, cocorii. Și iar te vad, ești tot mai aproape Însa tot departe-n lacrimi te-ai așternut Și-ai rămas doar o gândire-n noapte Ai rămas numai un vis pierdut !