Vlad Dumitru

Strânsul de mână, clișeu. Declarații de dragoste, nebuloase ce tropăie profane peste moment eterne. Inimioarele, cercuri turmentate vânate de copii, cu bâte și sulițe pe insule

Hermelinele în spațiu, pluteau ca și împăiate, cu lăbuțele lor blănoase ocupate cu măsurători și calculi, de ordin savant. În vid, la 2000km/h, Hermelinele cu ochii lor cât niște boabe de

Mâna mea, acoperind-o pe a ei în vântul gelos de valentini. Stăm pituliți ca rândunicile. Bliss. Frizează cu vârfurile balerine pământul. Ne încleștăm în coaste cu grijă. Iasomnii

De veghe, îndurătorul, Se cotrobăie pe sine de urme roase de noblețe, rămase din apogee trecute, ca niște alizee, peste faldurile unei mantii măslinii, de mușchi. De veghe,îndurătorul, își

N-am vrut niciodată să sfârșesc singur printre mormane de cărți, hoituri uzate în ediții placate cu aur. N-am crezut în veci în căldura omenească în sentimente, dulgegării, piele rumenă și

Vin după tine, te urmez, la pas spasmoidic sănătos, în timp ce lași în urmă un ecou, poate două să știu și eu încotro. Dar tot ce mai aud sunt gândurile mele ce-și caută perechile sensuri

Două bătăi, pauză, stop. Te simți nedumerită? Bătaie, pauză, bătaie, stop. Ai dreptate și eu cred la fel Pulsul tău te deconspiră Chiar foarte subtil Tot ce simți îmi șopteste Când tu doar

Sunt zile ce au trecut, ce tot revin, Și imi strecoară senzații în spațiile dintre gânduri . Sunt zile când mâinile-mi devin furnicar de emoții și tânjesc după atingerea altor mâini

Mai ții minte când Soarele ne veghea printre ochii somnolenți întredeschiși cu un zâmbet adormit de bunic pe față? Marea ne ținea morală Și noi o ascultam râzând Îți amintești cum

1.Zâmbesc îngeri cu buzele întinse 2.Lamentează îngeri cu machiajul întins 1.Râd și plâng siluete de un rosu distins 2.Beau și uită pe o geană de vânt suflete stinse 1.Dansează și amețesc la

E înnorat afară, În seara asta cerul e pătat Cu gânduri de mult uitate Nu mă crezi? De parcă trezit din somn. Din infinitul lui ud Cerul plânge cu lacrimi de cerneală Vezi? În timp ce tu

E frumos când poți să uiți, De tot ce te apasă. Să poți fugi de probleme și teribila angoasă, Dar tu rămâi o pradă ușoară. Umbrele te hăituiesc și în final te înconjoară. Nu vor să tacă și