clișeu
Strânsul de mână, clișeu. Declarații de dragoste, nebuloase ce tropăie profane peste moment eterne. Inimioarele, cercuri turmentate vânate de copii, cu bâte și sulițe pe insule
VDVlad DumitruÎn spațiu
Hermelinele în spațiu, pluteau ca și împăiate, cu lăbuțele lor blănoase ocupate cu măsurători și calculi, de ordin savant. În vid, la 2000km/h, Hermelinele cu ochii lor cât niște boabe de
VDVlad DumitruGesturi
Mâna mea, acoperind-o pe a ei în vântul gelos de valentini. Stăm pituliți ca rândunicile. Bliss. Frizează cu vârfurile balerine pământul. Ne încleștăm în coaste cu grijă. Iasomnii
VDVlad DumitruÎndurătorul
De veghe, îndurătorul, Se cotrobăie pe sine de urme roase de noblețe, rămase din apogee trecute, ca niște alizee, peste faldurile unei mantii măslinii, de mușchi. De veghe,îndurătorul, își
VDVlad DumitruGolem
N-am vrut niciodată să sfârșesc singur printre mormane de cărți, hoituri uzate în ediții placate cu aur. N-am crezut în veci în căldura omenească în sentimente, dulgegării, piele rumenă și
VDVlad DumitruConvulsiv
Vin după tine, te urmez, la pas spasmoidic sănătos, în timp ce lași în urmă un ecou, poate două să știu și eu încotro. Dar tot ce mai aud sunt gândurile mele ce-și caută perechile sensuri
VDVlad DumitruDumnezeu e rece (revelație în 3 părți)
1.Întinde mâna spre cer prinde-te bine și te cațără încet spre lumină o treaptă, un pas, o idee mai sus, tu continui nestingherit și plin de curiozitate spre infinitul albastru rece. Cu
VDVlad DumitruSincron
Două bătăi, pauză, stop. Te simți nedumerită? Bătaie, pauză, bătaie, stop. Ai dreptate și eu cred la fel Pulsul tău te deconspiră Chiar foarte subtil Tot ce simți îmi șopteste Când tu doar
VDVlad DumitruSunt
Sunt zile ce au trecut, ce tot revin, Și imi strecoară senzații în spațiile dintre gânduri . Sunt zile când mâinile-mi devin furnicar de emoții și tânjesc după atingerea altor mâini
VDVlad DumitruApunea, apune, va apune
Mai ții minte când Soarele ne veghea printre ochii somnolenți întredeschiși cu un zâmbet adormit de bunic pe față? Marea ne ținea morală Și noi o ascultam râzând Îți amintești cum
VDVlad Dumitru1. Un dans în Nirvana 2. O cafea în Pandemonium
1.Zâmbesc îngeri cu buzele întinse 2.Lamentează îngeri cu machiajul întins 1.Râd și plâng siluete de un rosu distins 2.Beau și uită pe o geană de vânt suflete stinse 1.Dansează și amețesc la
VDVlad DumitruCa la cinema
E ciudat, să știi, Modul în care oamenii Se încolăcesc între ei Toți contorsioniști profesioniști, Actori de mâna a treia. Să vezi, e chiar bizar: Cum se mulează Un nefericit după altul Și
VDVlad DumitruPloua
E înnorat afară, În seara asta cerul e pătat Cu gânduri de mult uitate Nu mă crezi? De parcă trezit din somn. Din infinitul lui ud Cerul plânge cu lacrimi de cerneală Vezi? În timp ce tu
VDVlad DumitruCe frumos
E frumos când poți să uiți, De tot ce te apasă. Să poți fugi de probleme și teribila angoasă, Dar tu rămâi o pradă ușoară. Umbrele te hăituiesc și în final te înconjoară. Nu vor să tacă și
VDVlad DumitruDragostea, ecuatie fumata
O vezi seara, luminată de faruri și învăluită de fum, altă nefericită Din lanțul trofic al junglei citadine. Drăguță și simtiță, și probabil deloc smintită, Schiță de ipoteză aproape
VDVlad Dumitru