Poezie
Ca la cinema
1 min lectură·
Mediu
E ciudat, să știi,
Modul în care oamenii
Se încolăcesc între ei
Toți contorsioniști profesioniști,
Actori de mâna a treia.
Să vezi, e chiar bizar:
Cum se mulează
Un nefericit după altul
Și se aruncă individul
Într-o mâzgă primordială
Fără formă, fără rost
Dar stai, e de negândit:
Cand încetezi să simți,
Și devii spectator
La propria-ți trăire
Fără ceva de ronțăit.
Da, știu că nu se poate:
Să te exasperezi singur la culme
citind subtitrări de mântuială
Motiv bun de chinuială
Nu se mai vinde nici popcorn...
Pe bune acuma, ce glumă…
001.609
0