Vlad Adina Ioana

pasărea mea de noapte cred că s-a îmbătat și nu mai zboară cântă aiurea manele și joacă barbut și penele ei nu mai sunt pene și ciocul ei nu mai e cioc ce creatură nebună e și pasarea

nu te grăbi să te-nfrățești cu mine căci am sora mea cea soră am fratele meu de stânga și fratele meu de dreapta și neamul meu e sărac mănâncă sare și sare și sufletul îi este sărac căci

rupe Doamne gândul meu prea greu adu-mi prăjitura cea mai dulce ca să uit mă cufund așa într-o baltă amară și parcă mă leaga de fundul ei... mai mor oameni și fiecare urma doare in felul

tușesc acrișor sărutul tău ridic mâna la același nivel și-mi iau bagajul mă îndrept șerpuitor spre calendar număr minute rămase de trecut mă droghez iau sticla mult prea goală și mi-o duc la

șoseaua se oprește la picioarele gândului meu iar gândul meu sughiță amărui trista putere a necuvântului tău căci mi-am sărat dimineața prea tare și urlu acum în a și în u supărarea fericirii

azi chem salvarea în caruselul inimii tale să rupă galagia s-aducă bomboane dulci piticilor ei să plece apoi mai senină pe stradă mă strigă un timp vrea partea alături s-o pun rup sfert și

ora 6 îmi taie noaptea brusc ridic visul copiilor din mine și mă întreb ce-a fost nisipul gândului său ploaia durerii mele sau cortina se lasă ușor pe ochii mei iar nu-s.

produc prea multă durere în jur mă cheamă cineva în depărtarea lui și cred că-mi dorește așteptarea pribeagă îmi sună cratițe cărunte in timpane și mă scald în sângele plopului plec capul ar

aștept dimineața să mă lase sa plec căci noaptea mă leagă cu spini la spate mă strânge aiurea la piept de parcă i-aș fi fiică mă sufocă cu balta ei gandire simțire, nesimțire dar fug... și