azi nu ai voie să mai fii trist
înflorește-ți sufletul dimineața plouă-l cu gânduri vioaie cântă-ți fericirea-n vise azi nu ai voie să mai fii trist
VIVlad Adina Ioanaaș vrea să te mănânc de dimineață
aș vrea să te mănânc de dimineață cu o lămâie să nu-mi fie greață să curăț carnea bine de pe os să-ți sorb din sângele cleios
VIVlad Adina Ioanaimi cer scuze
îmi cer scuze că trec prea des prin fața ta și urma-mi miroase a fum și glasul mi-e fluier vulgar îmi cer scuze
VIVlad Adina Ioanabunicii mele
bunicii mele nu-i va plăcea această poezie prea grea, prea cruntă și rebelă unde-i seninătatea mea de copilă unde-i versul dulce al nepoatei sale oare toate s-au pierdut într-un păcat
VIVlad Adina Ioanade tata
azi mă mărit cu glas de tată ridic rochia și nu mă-mbărbăta căci sunt deja nevastă și sunt deja mă-ta azi divorțez cu gând de tată prea răspicat de-a lui bătaie și sunt deja tot mamă și sunt
VIVlad Adina Ioanamai mor oameni
rupe Doamne gândul meu prea greu adu-mi prăjitura cea mai dulce ca să uit mă cufund așa într-o baltă amară și parcă mă leaga de fundul ei... mai mor oameni și fiecare urma doare in felul
VIVlad Adina Ioanafara ei
și-apoi ce voi face? le voi cânta și voi uda florile bâtrâne voi aminti vechea părere să-mi tai din mine simțiri cărunte să-mi sfâșii trista-mi nesimțire... și-apoi ce voi face? fără
VIVlad Adina Ioananebuna mea simtire
m-aplec supusă peste tine iara și ochii larg deschid odinioară mă doare-n cap o inimă turbată o minte bate-n piept de-ntâie dată pierd rând cu rând fără să am habar plătesc prin mine rest de
VIVlad Adina Ioanaplec capul
produc prea multă durere în jur mă cheamă cineva în depărtarea lui și cred că-mi dorește așteptarea pribeagă îmi sună cratițe cărunte in timpane și mă scald în sângele plopului plec capul ar
VIVlad Adina Ioanaprin el
știu doar albastrul său senin,curat și visul lung prin care m-a purtat îmi dăruia plăpând raze de noapte ce mă-nfășau prea dulce doar in șoapte mă sting prea greu în crunta mea părere mă nasc
VIVlad Adina Ioana